Pâclişanu Zenobie. S-a născut pe 20 martie 1886, în Straja, judeţul Alba A urmat studiile liceale şi teologice la Blaj, Facultatea de Teologie Catolică din Viena. Între 1911 – 1920 a fost profesor la Seminarul Teologic din Blaj. Primul director al Arhivelor Statului din Cluj (1920 – 1922). În 1918 a fost secretar al Comitetului Executiv al Consiliului Naţional Român din Blaj, iar între anii 1922 – 1948 a fost director general în Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor. Membru în comisia politico-juridică a delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris. Din anul 1919 membru corespondent al Academiei Române.
A fost arestat în anul 1949 și condamnat sub acuzația de activitate clandestină religioasă greco-catolică. La data de 15 iunie 1950 a fost transferat la Închisoarea Sighet, de unde a fost eliberat în anul 1955, arestat din nou în 1956, internat la Închisoarea Jilava, unde a murit în 1957.
Bibliografie: Biserică şi viaţă religioasă la istoricul Zenovie Pâclişanu (1886-1957), în Annales Universitatis Apulensis. Historica, 7, 2003, p. 51-56.
