Pătrășcanu Lucrețiu. S-a născut pe 4 noiembrie 1900, în Bacău, ca fiu al istoricului Dumitru D. Pătrășcanu și al lui Lucreția Pătrășcanu, originară dintr-o familie boierească. Licențiat în drept (1922) și doctor în științe economice al Universității din Leipzig (1925),
Fiind adept declarat al învățăturilor marxiste, s-a înscris în Partidul Socialist din România (1919). A fost editor al Socialismul, oficios al P.S.R. În 1921 s-a aflat printre membrii fondatori ai Partidului Comunist din România (PCdR). Alături de Elek Köblős a a reprezentat PCdR la al 4-lea congres al Cominternului (Moscova, noiembrie-decembrie 1922). La întoarcere, a fost arestat și încarcerat la închisoarea Jilava în 1924 (an în care PCdR a fost declarat în ilegalitate). Alți câțiva ani mai târziu a fost ales în Camera Deputaților, din partea Blocului Muncitoresc Țărănesc (B.M.Ț.).
În august 1940, a fost din nou arestat și închis în lagărul de la Târgu-Jiu, eliberat de guvernul național-legionar, ca mai apoi să fie reținut după rebeliunea legionară. Pus în libertate, i-a impus domiciliu obligatoriu la Poiana Țapului (1943). În același an a revenit în țară. Împreună cu Emil Bodnăraș, a fost reprezentantul PCdR la negocierile secrete cu P.N.L. și cu P.N.Ț., purtate pentru răsturnarea regimului Ion Antonescu.
După lovitura de stat de la 23 august 1944
După lovitura de stat de la 23 august 1944, a intrat în noul guvern condus de Constantin Sănătescu, în calitate de ministru al Justiției. Autor al proclamației pe care regele a citit-o în seara zilei de 23 august la postul național de radio. Reprezentant al României la semnarea armistițiului dintre România și U.R.S.S., la 12 septembrie 1944, iar în 1947 a fost unul din reprezentanții României la Tratatele de pace de la Paris. În 1945, sub guvernarea lui Petru Groza, a înființat Tribunalele Poporului.
În 1948 a fost acuzat de colaborare cu Siguranța Statului în perioada interbelică, de „naționalism burghez” și de șovinism. Ca urmare a procesului, în noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954 a fost executat prin împușcare la Jilava. A fost reabilitat post-mortem în 1968, luna aprilie, de către secretarul general al P.C.R., Nicolae Ceaușescu.
Bibliografie: Anuarul Institutului de istorie „A.D. Xenopol”, Iași, volumele 43-45, 2002; Betea, Lavinia, Lucrețiu Pătrășcanu. Moartea unui lider comunist, Editura Humanitas, 2001; Bosomitu, Ștefan; Burcea, Mihai, Spectrele lui Dej, Editura Polirom, Iași, 2012; Cioroianu, Adrian, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc, Editura Curtea Veche, 2007; Giurescu, Dinu C., Dicţionar biografic de istorie a României, Editura Meronia, 2008; Henegariu, Nicolae; Giugariu, Mihai, Principiul bumerangului. Documente ale procesului Lucret̡iu Pătrăs̡canu, Editura Vremea, 1996; Maftei, Ioan, Personalități ieșene vol. II, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Iași, 1975; Nastasă, Lucian; Andreescu, Andreea; Răduică, Crigore, Crime în lupta pentru putere, 1966-1968. Ancheta cazului Pătrășcanu, Editura Evenimentul Românesc, 1999; Ștefănescu, Paul, Asasinatele politice în istoria României, Editura Vestala, 2000.