Într-un orășel de provincie locuia un pensionar cunoscut pentru pasiunea sa față jocul de table și pentru calmul său caracteristic. Bătrânul, afectat de reumatism, aștepta cu nerăbdare o călătorie la Olănești, unde urma să se bucure de tratamentele balneare. Era o seară de vară, aerul vibra de căldură, iar pensionarul, dorind să evite disconfortul, optase pentru un tren nocturn.
Înainte de plecare, cum era obiceiul său, se alătură grupului de pensionari în fața blocului pentru a juca table. Aceste partide erau un eveniment zilnic, atrăgând privirile curioșilor și vecinilor. Pe măsură ce soarele apunea, bătrânul își luă rămas bun de la prietenii săi, primind urări de sănătate și împachetări reușite la Olănești.
Cu două – trei ore înainte de plecarea trenului, pensionarul se întoarse acasă. Între televizor și pașii neliniștiți prin apartament, timpul părea să se scurgă lent. În cele din urmă, hotărî să se întindă pe pat, sperând să se odihnească puțin înainte de drumul lung. Însă, oboseala acumulată îl trase într-un somn adânc, neașteptat.
În miezul nopții, zgomotele ciudate îl trezesc brusc. Inima îi bătea cu putere, în timp ce își dădea seama că cineva încerca să intre în apartament. În mintea lui, nu erau îndoieli: un hoț profitase de presupusa lui absență. Cu rapiditatea gândului, luă un castron de mămăligă din bucătărie, gândindu-se să-l folosească ca armă improvizată.
În timp ce hoțul se chinuia să deschidă încuietoarea fără zgomot, în apartament domnea o liniște apăsătoare. Pensionarul, cu inima în gât, își lipi urechea de ușă, așteptând momentul oportun. Sub presiunea tensiunii, își pierduse răbdarea și a izbit castronul de mămăligă de broasca ușii, cu speranța de a-l speria pe intrus.
După momentul de confruntare, se retrase în dormitor, temându-se să verifice ce se întâmplase. Dimineața, un sunet puternic la ușă îl trezi. Erau ofițerii de poliție care veniseră să-l informeze că, pe preșul de la intrarea în apartament, zăcea un hoț decedat, aparent din cauza șocului și fricii.