Personalități culturale, în antologia rușinii. Citate (selectiv)

Cultul personalității soților Ceaușescu, intens promovat în revistele de cultură, a fost aspru criticat de numeroși disidenți. Fragmente de articole, poezii sau citate au fost reproduse în „Antologia rușinii”.

„Antologia rușinii” a fost o rubrică redactată de Virgil Ierunca în diverse publicații apărute în exil, în care erau reproduse texte dedicate conducerii comuniste din România, în special lui Nicolae și Elenei Ceaușescu.

Patriarhul Teoctist Arăpașu

„Împreună cu ierarhii, clerul ṣi credincioṣii Bisericii Ortodoxe Române, ne reînnoim decizia de a ne aduce contribuṭia noastră constantă la opera istorică pe care o înfăptuieṣte poporul nostru, aducând un omagiu eforturilor neobosite pe care le face, zi de zi, preṣedintele mult iubit al României, domnul Nicolae Ceauṣescu, pentru înflorirea patriei ṣi instaurarea păcii în lume.

Mă aflu încă sub puternica impresie a emoṭionantei întâlniri cu înaltul conducător al poporului ṣi statului nostru, care ne-a impresionat încă o dată prin personalitatea sa puternică, prin înṭelepciunea ṣi clarviziunea cu care abordează ṣi soluṭionează marile probleme ale dezvoltării ṣi progresului României socialiste spre binele tuturor fiilor acestui vechi pământ liber ṣi independent, ca ṣi prin preocuparea sa constantă pentru cauza păcii ṣi vieṭii pe pământ, pentru liniṣtea ṣi buna înṭelegere a tuturor popoarelor.”

Citește și Mihail Sadoveanu, răvășit de durere la moartea lui Stalin

Adrian Păunescu, în Tribuna, 16 martie 1972

„N-am cerut să fiu primit în rândurile partidului decât pe temeiul credinṭei mele în drumul acestui partid. Şi când spun drumul acestui partid, spun drumul pe care va merge acest partid, compus din oameni ca mine ṣi ca dumneata, iluminaṭi de aceeaṣi idee a libertăṭii ṣi a dreptăṭii. Când spun drumul acestui partid eu nu văd, în nici un fel, o traiectorie (indiferentă la participarea noastră) a unei forṭe oarbe. Eu văd ceea ce sufletul meu a auzit hotărându-se prin gura celui mai curajos dintre noi, a tânărului, demnului ṣi neînfricatului nostru conducător Nicolae Ceauṣescu.”

Nicolae Manolescu, „Tinerii muncitori în creația literară contemporană” (Contemporanul, nr. 18, 14 mai 1962) 

În fa­brici, pe șantiere sau în gospodării agricole colective, tineretul participă cu entuziasm la desăvârșirea construcției socialismului. În condițiile preluării puterii de către clasa muncitoare, un relief deosebit l-au căpătat tinerii muncitori. Ei și-au însușit socialismul ca pe un mod de viață, identificându-se cu peisajul inedit al țării. (…) Ce a însemnat Revoluția socialistă pentru tot acest tineret osândit la nerealizare (sub burghezie) e ușor de înțeles. În peisajul țării, devenit un imens șantier, literatura a surprins nemaipomenita dezlănțuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinând o laudă tinereții… o laudă efortului uman eliberat. (…) Devotamentul și eroismul acestor tineri, născuți și crescuți după Elibe­rare, educați în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pe măsura cerințelor epocii noastre.

Citește și Tudor Arghezi, la moartea lui Gheorghiu-Dej

Nicolae Manolescu, „Înnoire” (Contemporanul, nr. 34, 24 aug. 1962) 

Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzînd mutațiile profunde, determinate în conștiință de ideea socialismului, promovând idealuri de viață noi, îndeplinind, adică, un rol educativ însemnat în formarea omului epocii noastre… Noul conținut al literaturii noastre e dat, de fapt, de reflectarea procesului istoric al construirii societății fără exploatare, de reflectarea procesului adînc în care esența umană eliberată de vechile orînduiri este redată omului. (…) Înzestrați cu cunoașterea științifică a realității, scriitorii noștri reflectă cu perspicacitate desăvîrșirea făuririi construcției noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societății viitorului. Acesta este în pri­mul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre con­temporane zugrăvirea acestui erou al revoluției.

Corneliu Vadim Tudor, „Urări de iarnă” (1980):

Și pentru astea, deci, l-am ales noi iară
pe Ceaușescu-al nostru, iubit conducător,
pentru a fi puternici, stăpâni la noi în țară,
spre a zidi sub soare un falnic viitor.
Și-alăturea de dânsul, tovarăș și soție
se află-n cinstea țării un chip frumos și blând,
ea azi întruchipează noblețea pururi vie
a marilor românce născute pe pământ.

Nicolae Manolescu, „Mult stimate tovarășe secretar general Nicolae Ceaușescu” (1981):

Domnia Voastră ați instaurat legalitatea, dar ați lichidat și un anumit monopol care a existat până în anii 50, și nu numai până atunci, și care tindea să împartă pe scriitori în două, cei care erau cu literatura și cei care erau împotriva partidului. Ceea ce am numit eu «Politica Ceaușescu» a fost tocmai lichidarea acestor «drepturi» de obicei ale unor uzurpatori, a unora, foarte puțini, de a se erija ca adevărați iubitori de țară, a iubirii de partid.

Citește și Poetul Adrian Păunescu, descris de presa română din exil

Bokor Katalin, „Omagiu” („Scînteia”, 7 ianuarie 1982):

Sunteți un erou al acestei țări
[…] iar eroii muncii
Aduc pacea în lume; de-aceea
Sunt frumoși ca luna mai
Sunt buni ca razele soarelui
Și puternici ca uriașii.
Sunteți un erou al acestei țări
Un erou al muncii.

Ana Blandiana, „Partid” (1983):

Candoarea mi-a-nflorit în ochi definitiv / Cu-ntâiul plâns în curtea școlii sub castani / Când clasa mea primea cravata roșie festiv, / Și sufeream respinsă grav de colectiv / Că nu-mplinism încă nouă ani. // Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros, / Cu brațul ridicat deaspura frunții mult, / Simbolizând că viața-mi va fi socotită mai prejos / Decât tulburătorul luptelor tumult, / Că niciodată n-am să mă separ orgolios / De imnul colectiv și luminos. // Candoarea scrijelată de mâna ta lucid / În ochii mei, dramatic deschiși spre mâna ta, / Oricâte maluri s-ar sedimenta, / Nu-mi vor putea-o șterge. / Candoarea ca un zid / Va măsura maturitatea mea, Partid.

Citește și Dina Câmpeanu, soția lui Radu Câmpeanu, despre Vadim Tudor, în 1985: „Își lingușește fără limită stăpânul”

Dumitru Ion Dincă, „Cântec eroinelor”, în volumul Din fiecare inimă a țării. Omagiu tovarășei Elena Ceaușescu, (1983):

Cu grija femeii românce pentru prunc, pentru casă și țară
Elena Ceaușescu, revoluționar încercat
împătimită de aerul tare-al dreptății
ne-a redat nouă, tinerilor de astăzi
demnitatea deplină.

Virgil Teodorescu, „Cu glasul țării, La Mulți Ani!” (cu prilejul zilei de naștere a Elenei Ceaușescu, „Scînteia”, 7 ianuarie 1984):

Figura-i luminată de ochi ce văd departe,
Un dar frumos al harnicei naturi
Și blânda energie ivită-n trăsături
e un model perpetuu pentru arte.

Alte citate din carte

Ion Agârbiceanu
„Tineret al Republicii Populare Române! Bucură-te că acum toate porţile muncii tale îţi sunt deschise, în măsură neajunsă până acum…”

Mircea Albulescu
„Strălucita expunere a tovarăşului nostru Nicolae Ceauşescu ne mobilizează să realizăm opere de o înaltă ţinută artistică”

Citește și Vadim Tudor, despre „o oarecare Monica Lovinescu”

Sică Alexandrescu (astăzi, nume de teatru)
„Teatrul, ca formă activă a artei, se cuvine să împărtăşească din plin din tezaurul de învăţăminte pe care ni le-a pus la dispoziţie ampla expunere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu.”

Dan Ciachir (astăzi, analist religios)
„Eugen Ionescu ca-i uitasem hramul -, ajuns anticomunist la vîrsta pensionării, cînd alţii se ocupă de grădinărit, băsneşte şi el despre libertate, drepturile omului, căluşe imaginare şi o ţine pe coarda asta razachie.”

Liviu Ciulei
Ansamblul de măsuri de un înalt nivel cultural şi moral reflectă responsabilitatea partidului nostru faţă de prezentul şi viitorul culturii româneşti.”

Henri Coandă
„Formarea omului integral ancorat la nivelul progresului impetuos de azi al ştiinţei şi culturii, pătruns de credinţa muncii, în veşnic neastâmpăr creator, acesta mi se pare a fi ţelul noii ere a ideii pe care a enunţat-o zilele trecute areopagul întregii naţiuni prin preşedintele nostru Nicolae Ceauşescu, deschizător al aceste ere a ideii.”

Octavian Cotescu
„Spunând astăzi Ceauşescu, certificăm de fapt aurul inteligenţei politice multilaterale a străbunilor noştri.”

Ion Cristoiu
„Socialismul românesc de după Congresul al IX-lea al PCR se defineşte prin întemeierea acţiunii politice, atât individuale, cât şi colective, pe o concepţie teoretică deansamblu asupra lumii.”

Dinu C. Giurescu
„Istoria capătă noi dimensiuni prin ţelurile esenţiale ale prezentului, formulate de Secretarul General al Partidului şi care-şi găsesc materializarea în construcţia ţării.”

Horia Lovinescu 
„Cu prilejul aniversării de 55 de ani ai domniei voastre, mi-ar plăcea să urez ca această epocă să se numească Secolul Ceauşescu.”