Peștera Urșilor – Comoara ascunsă a munților Apuseni și fascinanta istorie a ursului de cavernă

Peștera Urșilor, situată în județul Bihor, în apropiere de localitatea Chișcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m, a fost descoperită în anul 1975, în urma unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. Acesta este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni și atrage anual peste 200.000 de turiști dornici să admire impresionantele formațiuni de stalactite și stalagmite, precum și să descopere istoria fascinantă a ursului de cavernă (Ursus spelaeus).

Interiorul peșterii se distinge prin diversitatea formațiunilor existente și prin cantitatea mare de urme și fosile ale ursului de cavernă, care a dispărut în urmă cu 15.000 de ani. Pe lângă acestea, au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră. La intrarea în peșteră, vizitatorii pot găsi un pavilion care include o sală de așteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic și un stand cu suveniruri și obiecte artizanale specifice zonei.

Peștera Urșilor se întinde pe o lungime de peste 1.500 m și este compusă din galerii aflate pe două nivele. Prima galerie, cea superioară, cu o lungime de 488 m, poate fi vizitată de turiști, în timp ce cea de-a doua, lungă de 521 m, este rezervată cercetărilor științifice. Galeria superioară este formată din trei galerii și diferite săli: Galeria „Urșilor” (sau Galeria Oaselor), Galeria „Emil Racoviță”, Galeria „Lumânărilor”, Sala Lumânărilor, Sala Spaghetelor și Sala Oaselor.

Printre cele mai impresionante formațiuni de stalactite și stalagmite se numără Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul, Căsuța Piticilor, Draperiile din Galeria Urșilor, Portalul, Pagodele și ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peșteră este constantă de-a lungul anului (10 °C), iar umiditatea se menține la 97%.

Citește și Peștera Coliboaia: Descoperă picturile rupestre de 35.000 de ani și comorile ascunse ale României

Numele peșterii provine de la numeroasele fosile de ursi de cavernă descoperite în interior. Peștera era un loc de adăpost pentru aceste animale acum 15.000 de ani. La sfârșitul vieții, la fel ca multe alte mamifere (ex. elefantul african), ursul de peșteră se retrăgea să moară în același loc ca și strămoșii sau predecesorii săi. Mărturie stau numeroasele cimitire descoperite în peșterile din România (Peștera Bisericuța, Peștera cu Oase).

Peștera a rămas închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porțiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În puțul deschis a coborât pentru prima dată minerul Traian Curta din localitatea Chișcău, care a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.

O primă explorare a peșterii a avut loc la 20 septembrie 1975, efectuată de către grupul de speologi amatori „Speodava” din orașul Dr. Petru Groza (actualul oraș Ștei). Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie „Emil Racoviță” în colaborare cu Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, s-au stabilit soluțiile de amenajare și măsurile specifice de protecție. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, peștera a fost deschisă vizitatorilor.

Astăzi, Peștera Urșilor reprezintă o adevărată comoară ascunsă în Munții Apuseni și o destinație turistică deosebită, care oferă vizitatorilor o incursiune în lumea fascinantă a peșterilor și a istoriei ursului de cavernă.