Cu toate că s-a stins din viață în august 1916, Petru Șinca (n. 1853, Batiz – d. 1916, Batiz), absolvent al Seminarului teologic-pedagogic „Andreian” din Sibiu, preot paroh în satul natal, Batiz, membru în conducerea Institutului de Credit „Corvineana” din Hunedoara, o perioadă scurtă director, membru al Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, implicat în activitatea ei, reprezintă una dintre personalitățile direct legate de realizarea idealurilor naționale.
În 1877, acesta a luat parte la Războiul de Independență, iar în 1883 a fost numit, alături de preoții Petru Popovici din Strei-Săcel (județul Hunedoara), și Ioan Moșoiu din satul Șimon (Județul Brașov), capelan militar de clasa a II-a în armata română.
Fiindu-i recunoscută și apreciată activitatea, autoritățile din Vechiul Regat, în eventualitatea intrării armatei ei în Transilvania, îi indicau numele printre oamenii de încredere pe care se putea baza.
Fără să mai apuce să vadă reîntregite toate regiunile istorice românești, la data de 6/19 iulie 1916, „în urma unui morb scurt, dar acut, și-a dat nobilul său suflet în mâinile creatorului”, scria presa vremii.
În 1917, la un an de la decesul său, Institutul „Corviniana” din Hunedoara a înființat „Fondul Petru Șinca”, după numele fostului său director: „Acest fond era folosit la operațiunile societății, dar se conta separat şi se fructifica cu 4%. Scopul acestui fond era ca din veniturile sale să se acorde un ajutor anual pentru elevii săraci de religie ortodoxă română care urmau o școală comercială sau industrială din Ungaria, sau din străinătate”, nota Maria Mureșan într-un studiu publicat în 2003.
Citește și Activitatea femeilor din UAT Călan afiliate în Reuniunea Femeilor Române Hunedorene
A fost căsătorit cu Maria Șinca, născută Popovici, foarte implicată în activitatea Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român și în activitatea Reuniunii Femeilor Hunedorene, unde a fost afiliată încă de la fondare.
Datorită preotului Petru Șinca, mai multe dintre reuniunile Despărțământului ASTRA Deva s-au desfășurat, la începutul sec. al XX-lea, în Batiz. Nu mai departe adunarea din 10 august 1902, considerată una dintre cele mai importante reuniuni ale Despărțământului din Deva. Au luat parte, printre alții, avocatul Francisc Hossu Longin, președintele despărțământului Deva, Dr. Alexandru L. Hossu și Nicolae Macrea, unul dintre membrii C.N.R. (Consiliului Național Român) din Hunedoara. Cu acest prilej, Nicolae Macrea a prezentat o disertație „despre asociere şi foloasele ei” și s-a strâns suma de 270 de coroane.
Tot cu ocazia acestei adunări au fost primiți opt noi membrii, printre care preoții Petru Popovici, George Rain, preot în Nădăștia de Jos și soția lui Petru Șinca, Maria. Din publicațiile ASTRA aflăm că „(…) Poporul din Batiz, dimpreună cu ospeții de prin jur deja sosiți, adunați în haine de sărbătoare, în număr complet, în frunte cu harnicul său părinte sufletesc d-1 Petru Șinca, așteptau sosirea comitetului despărțământului.”
Citește și Rezistența prin credință a ostașul Ioan Opriș din Batiz
Pe fondul unor puternice sentimente naționaliste caracteristice sfârșitului de secol XIX și începutului secolului al XX-lea, mai cu seamă în Transilvania, autorul articolului citat anterior (nesemnat) mai adaugă: „caracterul pur românesc al acestei comune este știrbit prin o mică colonie de șvabi.” Cât privește venitul colectat, acesta „este destinat pentru înființarea unei biblioteci la școala confesională gr. ort. din Batiz.”
La comunitatea de șvabi de aici făcea referire și Nicolae Iorga în primul deceniu al secolului XX, fără niciun fel de aluzii la eventuale divergențe între aceștia și românii de aici: „Cele două neamuri trăiesc deocamdată bine laolaltă: femeile-și spală alături rufele albastre și rufele albe în apa Streiului (…) Peste o sută de ani se va căuta urma șvabilor din Batiz.”. De altfel, în Batiz au făcut parte din Garda Națională și șvabi.
Asociație culturală cu un rol esențial în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania, datorită președinților săi, cu toții personalități proeminente ca Mitropolitul Andrei Șaguna (1861-1867), Vasile Ladislau Pop (1867-1875), Iacob Bologa (1875-1877), Timotei Cipariu (1877-1887), publicistul George Barițiu (1888-1893), Ioan Micu-Moldovan (1893-1901), Alexandru Mocsonyi (1901-1904), Iosif Sterca-Șuluțiu (1904-1911), Andrei Bârseanu (1911-1922), ASTRA a propagat continuu, fie în publicațiile ei, în reuniuni sau în simpozioane, sentimentul patriotic.