Pierre de Coubertin, născut Charles Pierre de Fredy pe 1 ianuarie 1863 în Paris, Franța, a provenit dintr-o familie aristocratică. Încă din tinerețe, Coubertin a susținut deviza națională a celei de-a Treia Republici Franceze: libertate, egalitate, fraternitate. A studiat la Școala Liberă de Științe Politice din Paris, specializându-se în știința educației, istorie și drept. La doar 25 de ani, devenise deja un lider în reforma sistemului educațional francez, militând pentru o atenție sporită acordată disciplinelor sportive în programa școlară.
Activitatea sa nu s-a limitat doar la teorie, ci și la practică. A publicat numeroase articole pe teme sportive și a jucat un rol activ în organizarea și conducerea asociațiilor sportive din Franța, inclusiv în calitate de secretar general al Uniunii Societăților Franceze pentru Sporturile Atletice. Un susținător fervent al rugby-ului, Coubertin a arbitrat prima finală a campionatului francez de rugby pe 20 martie 1892.
În 1889, după o vizită în Grecia, s-a alăturat susținătorilor renașterii Jocurilor Olimpice într-o formă modernă. În același an, a organizat primul congres mondial dedicat educației fizice și competițiilor sportive la nivel universitar, în cadrul Expoziției Universale de la Paris.
Reînvierea Jocurilor Olimpice
Pe 23 iunie 1894, la o conferință internațională organizată la Sorbona, Coubertin a propus reluarea Jocurilor Olimpice. Ideea sa a fost susținută de cei 79 de delegați prezenți și de audiența formată din peste 2.000 de persoane. Astfel, a fost înființat Comitetul Internațional Olimpic (CIO), cu Demetrios Vikelas ales președinte și Coubertin numit secretar-general. Prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne a avut loc la Atena între 6-15 aprilie 1896.
Pierre de Coubertin a deținut funcția de președinte al CIO între 1896 și 1925, devenind apoi președinte de onoare până la moartea sa. El a militat pentru participarea universală în sport, declarând că Jocurile Olimpice sunt pentru „fiecare bărbat, femeie și copil”. A susținut incluziunea femeilor și a promovat ideea că etnia și naționalitatea nu ar trebui să fie bariere în calea participării la Jocurile Olimpice.
Pierre de Coubertin a murit în urma unui atac de cord la Geneva, Elveția, pe 2 septembrie 1937. A fost înmormântat la Lausanne, unde se află sediul CIO. Conform dorinței sale, inima sa a fost îngropată separat, în Grecia, lângă ruinele antice ale Olimpiei.
Decorații
Deși recunoașterea internațională a lui Pierre de Coubertin este vastă, marile distincții franceze lipsesc din palmaresul său. Acest paradox se poate explica prin conflictele constante pe care le-a avut cu autoritățile sportive naționale încă de la începutul secolului al XX-lea. Totuși, el a fost onorat cu numeroase ordine și medalii din diverse țări:
- Ordinul Imperial al lui Franz Joseph al Austriei
- Ordinul Leopold II al Belgiei
- Ordinul Trandafirului Alb al Finlandei
- Ordinul Phoenixului al Greciei
- Ordinul Sfântul Olav al Norvegiei
- Ordinul Orange-Nassau al Țărilor de Jos
- Ordinul Coroanei Prusiei
- Ordinul Coroana României
- Ordinul Regal al Stelei Polare al Suediei
- Ordinul Steaua României
Pierre de Coubertin rămâne o figură emblematică în istoria sportului mondial, un vizionar al secolului XX care a reînviat spiritul olimpic și a promovat valorile universalității, incluziunii și fair-play-ului.