Popovici Dorimedont (n. 1873 – d. 1950)

Popovici Dorimedont. S-a născut pe 10 decembrie 1873, satul Rușii Mănăstioarei, Ducatul Bucovinei, A studiat la Universitatea din Cernăuţi, unde a obţinut titlul de doctor în drept. A fost ofiţer în armata austriacă şi a făcut parte din regimentul 22 de la Cernăuţi. Din 1900 a fost director adjunct la Fondul Religionar Ortodox. De asemenea, s-a implicat în politică, fiind unul dintre liderii cei mai activi ai Partidului Naţional din Bucovina şi partizan al unirii cu România.

Din 1918 a făcut parte din Partidul Poporului, alături de care a ajuns la putere în 13 martie 1920, numit ministru secretar de stat. În această calitate, pentru înfăptuirea reformei agrare şi integrarea Bucovinei în România Mare. Deputat în Parlamentul României, preşedinte al Comisiei de Lichidare, director al Centralei Societăţii Agricole din Cernăuţi. A editat, de asemenea, ziarul Ţăranul din Cernăuţi.

Persecutat de noul regim comunist, a fost arestat, judecat și condamnat la închisoare în penitenciarul din Sighetul Marmaţiei, unde a decedat după 37 de zile, pe 12 iunie 1950.

Bibliografie: Căpreanu, Ioan, Bucovina. Istorie și cultură românească (1775-1918), Editura Moldova, 1995; Ionițoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste, vol. VIII, Dictionar P-Q, Editura Mașina de scris, 2006; Istoria romanilor. România întregită (1918-1940), carte editată sub egida Academiei Română. Secția de Științe Istorice și Arheologie, Editura Enciclopedică, București, 2003; Șeicaru, Pamfil; Coloșenco, Mircea; Coloșenco, Sergiu. Balcanizare asasină. De la naționalism la extremism, Editura Elion, 2004.

Indice – Deținuți politic