Potârcă Virgil. S-a născut pe 16 iulie 1888, în satul Pleniţa, județul Dolj. După terminarea Liceului la Craiova, 1906, a urmat Facultatea de Drept din Bucureşti şi, ulterior, Facultatea de Litere la Paris, pe care a absolvit-o în 1914. Pentru o perioadă scurtă de timp a practicat avocatura la Craiova, după care a participat la Primul Război.
Activitatea politică
După anul 1918 s-a înscris în Partidul Poporului, mai apoi a trecut la P.N.Ț., unde a fost preşedintele organizaţiei Dolj (1927 – 1937). A făcut parte din toate legislaturile de după 1920, membru în Delegaţia Permanentă a P.N.Ţ. A îndeplinit funcţiile de Ministrul Justiţiei, între 6 iunie 1932 – 10 august 1932; Ministrul Agriculturii şi Domeniilor, între 28 decembrie 1937 – 8 ianuarie 1938 și Ministrul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938).
A fost arestat în iulie 1947 şi condamnat la închisoare. În 1950 a fost dus la închisoarea de la Sighet, unde a murit după 4 ani, la 6 iunie 1954.
Bibliografie: Potârcă, Dorina, Amintirile unui „element dubios”, Editura Fundaţiei „Academia Civică”, 2011; Giurescu, Constantin C., Cinci ani și două luni în penitenciarul de la Sighet, Editura Fundației Culturale Române, 1994; Hudiță, Ioan; Berindei, Dan, Jurnal politic 1938, Editura Fundației PRO, 2004; Leferman, Mariana; Braun, Gabriela; Năstase, Adrian, Dicționarul personalităților Doljene, Editura Aius, 1999; Roșca, Nuțu, Închisoarea elitei româneşti. Compediu, Editura Gutinul, 1998.