Povestea podului din spatele „Mona Lisei”: Un istoric italian dezvăluie locaţia reală din Toscana

Podul pictat în fundalul celui mai faimos portret din lume – „Mona Lisa” de Leonardo da Vinci – ar fi dintr-un mic oraş din Toscana. Istoricul italian Silvano Vinceti a spus că nu are nicio îndoială că podul Romito din Laterina în provincia Arezzo este ceea ce Leonardo a pictat în peisajul rural din spatele enigmaticei Mona Lisa, lucru care ar pune capăt unui mister ce a alimentat nenumărate dispute de-a lungul anilor, scrie The Guardian.

Leonardo a pictat „Mona Lisa” în Florenţa la începutul secolului al XVI-lea, iar identitatea femeii prezentate în pictura în ulei – despre care se crede că este Lisa del Giocondo – a declanşat la fel de multe speculaţii ca şi fundalul îndepărtat.

Teoriile din trecut au identificat podul ca fiind Ponte Buriano, aproape de Laterina, precum şi Ponte Bobbio din oraşul Piacenza, în nordul Italiei.

Folosind documente istorice şi imagini cu drone şi făcând comparaţii între pictură şi fotografiile din zonă, Vinceti a spus că este „podul etrusco-roman Romito”.

Cel mai grăitor detaliu, a spus el reporterilor de la Asociaţia de presă străină din Roma, a fost numărul de arcade: podul din pictura lui Leonardo avea patru arcade, la fel ca şi Romito. Ponte Buriano, pe de altă parte, are şase arcade, în timp ce Ponte Bobbio are mai mult de şase.

O singură arcadă a Podului Romito, care se întindea peste râul Arno, a rămas, la fel ca şi fundaţiile podului de pe partea opusă a malului.

Citește și Leonardo da Vinci: Geniul renascentist și capodoperele sale

Documentele aparţinând familiei Medici care au fost găsite în arhivele de stat din Florenţa au arătat că între 1501 şi 1503 a fost „un pod foarte ocupat, funcţional”, a spus Vinceti. El a adăugat că tocmai în acel moment Leonardo se afla în zona Val d’Arno, mai întâi în slujba lui Cesare Borgia, un cardinal din cea mai cunoscută familie nobiliară din Italia Renaşterii, şi apoi pentru Piero Soderini, un om de stat al Republicii Florenţa.

Podul oferea o scurtătură care reducea călătoria dintre Arezzo, Fiesole şi Florenţa cu câteva ore.

Vinceti a măsurat lăţimea dintre malurile râului şi, folosind dimensiunea arcului rămas, a stabilit că patru arcade de aceeaşi dimensiune se potriveau perfect pe întindere.

„Forma distinctivă a râului Arno de-a lungul acelei porţiuni corespunde cu ceea ce Leonardo a portretizat în peisajul din stânga nobilei descrise în faimoasa pictură”, a spus el.

Vinceti a mai găsit documente care atestă că Leonardo locuia adesea la Fiesole la acea vreme, cu un unchi care era preot.

Citește și Muzeul Luvru împrumută un tablou de Leonardo da Vinci filialei sale din Abu Dhabi

Simona Neri, primarul din Laterin, a spus că teoria lui Vinceti a stârnit multă emoţie în oraşul cu puţin peste 3.500 de locuitori. „Trebuie să încercăm să protejăm ceea ce a mai rămas din pod, care va necesita finanţare”, a spus ea. Afirmaţiile lui Vinceti, însă, vor da fără îndoială peste nas celor din Buriano, în apropiere, unde un afiş cu „Mona Lisa” este afişat lângă un indicator pentru podul său.

„Va exista o oarecare rivalitate; va trebui să punem şi un afiş”, a glumit Neri.

Ea a spus că o pistă de biciclete este în curs de dezvoltare de-a lungul unei părţi a râului Arno care trece pe lângă ceea ce a mai rămas din Ponte Romito şi că ea speră ca legătura revendicată cu Mona Lisa să aducă mai mulţi turişti în zonă.

Vinceti a făcut alte câteva afirmaţii despre „Mona Lisa” în trecut, inclusiv că Leonardo a folosit un model masculin şi feminin în portret, care este expus în spatele unui geam antiglonţ la Luvru din Paris.