Președintele Uniunii Artiștilor Plastici: Cred în cultura contemporană românească

Distribuie

Președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România, prof. univ. dr. Petru Lucaci, își exprimă încrederea în cultura contemporană românească şi pledează, în contextul Zilei Culturii Naționale, pentru punerea în valoare şi promovarea creației din toate domeniile.

„Eu cred în cultura contemporană românească. Cred că există aici un potenţial deosebit de exprimare în toate domeniile din sfera culturii şi merită efortul de a-l pune în valoare şi a-l face cunoscut. Desigur, trebuie nu doar să ne gândim la cultura contemporană, ci să încercăm, fiecare în zona de expertiză culturală, să realizăm proiecte noi, care să îmbogăţească patrimoniul cultural contemporan şi să arhiveze cu grijă şi respect ceea ce s-a făcut în domeniu până acum”, a declarat, citat de Agerpres, Petru Lucaci.

Potrivit acestuia, Uniunea Artiştilor Plastici din România organizează, cu sprijinul Ministerului Culturii, un eveniment la Muzeul Naţional de Artă Contemporană – cu o secţiune teoretică şi una documentar-expoziţională legată de un dublu centenar: 100 de ani de organizaţie profesională a plasticienilor din România şi 100 de ani de revistă de artă în România.

„Primul palier al proiectului evocă înfiinţarea în 1921 a Sindicatului Artelor Frumoase, din iniţiativa unor artişti precum Camil Ressu, Teodorescu-Sion, Artur Verona, şi transformarea lui prin fuziunea cu Sindicatul mixt al artiştilor din provincie în Uniunea Artiştilor Plastici. Al doilea palier este legat de apariţia în anul 1922 a primului număr din revista ‘Artele Frumoase’ – Revista Artelor Plastice cu Nicolae Tonitza ca prim-redactor”, a spus plasticianul.

Citește și Eugen Simion: Cultura română nu poate fi abandonată

Președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România consideră că perioada celor două aniversări (1921 – 1922) reprezintă un exemplu de implicare a statului în susţinerea culturii şi crearea unui cadru legislativ ce a permis finanţarea domeniului, constituirea unei infrastructuri necesare creaţiei şi expunerii şi, nu în ultimul rând, constituirea unui patrimoniu cultural prin sistemul de achiziţii de opere de artă pentru colecţiile statului.

„Interesul statului interbelic pentru artă s-ar putea constitui într-un exemplu de comportament instituţional, ce contribuie la profesionalizarea domeniului, ridicarea nivelului de cunoaştere şi acces la cultură şi, nu în ultimul rând, la îmbogăţirea tezaurului naţional. O astfel de abordare instituţională ar fi benefică tuturor, nu doar artiştilor”, a subliniat Petru Lucaci.