Prețuite de daci și romani, uitate de români, Băile Aquae au o istorie bogată, încărcată de povești și legende urbane, care i-au dat și mai mult farmec în două mii de ani.
În timpul stăpânirii romane Aquae (astăzi Călan), este antrenat în viața economică a civilizației romane. Istoricul Vasile Pârvan demonstrează că localitatea Aquae este amintită de Ptolemeu (greacă Κλαύδιος Πτολεμαῖος, Klaudios Ptolemaios, latină Claudius Ptolemaeus; n. circa 87 d.Hr., probabil în Ptolemais Hermii – d. circa 165 d.Hr., Alexandria)
În perioada Daciei romane (106-271) s-au format pe teritoriul orașului Călan pagus-ul Aquae, precum și alte așezări romane (vicus-uri). Potrivit istoricilor, existența Aquae este atestată de inscripția „Genio Pagi Aquaensis”, de pe o piatră din altarul bisericii medievale din Strei Sîngiorgiu.
Importanța Băilor Aquae este evidențiată și de ziarul interbelic Universul. Într-un număr din septembrie 1926 se arată:
„Băile Călan, prea puțin cunoscute publicului din vechiul regat, sunt printre cele mai vechi băi termice existente în țară. Cunoscute şi folosite de romani, aveau numele „Colonia ad Aquas”, şi, cum erau în apropierea arterelor principale de comunicație, lângă „Drumul lui Traian“, erau foarte cercetate. De vechea Sarmisegetuza – sub romani numită „Ulpia Traiană“ – e avea 30 kilometri depărtare.
Citește și Privatizarea stațiunii Aquae Călan (1995)
Legionarii romani, coloniștii şi veteranii războaielor străvechi erau oaspeți obicinuiți la „Colonia ad Aquas“, Călanul de astăzi. Importanţa acestor băi şi mărimea lor de pe vremuri le dovedesc urmele rămase.
Bazinul mare, săpat în stâncă acum 2000 ani, şi azi formează centrul acestor băi şi este Întrebuințat, fără să fi fost modificat sau fără să fi avut nevoie de vreo reparaţie.
Captarea apei la izvor, făcută cu măiestrie de arhitecții romani, servește şi azi ca bază la toate lucrările.
Băile Călan au fost refăcute în 1870, când erau proprietatea contelui Horváth Poldi, iar de atunci au fost, în mai multe rânduri, renovate, ca sa poată corespunde cerințelor. Parcul se termină în o pădurice.
O interesantă acțiune are apa Călanului asupra cânepei. La o distanță de abia 100 pași de la izvorul principal e instalată modern un beton armat o topitoare sistematică de cânepă. Apa miraculoasă topește în 48 ore cânepa şi o albește perfect. Din întreg județul, aleargă țăranii cu cânepă la topitoarea aceasta unde în 48 ore e topită mai bine în apa minerală decât 3 săptămâni în apa de vale.”
Citește și Silvestru Moldovan, despre „vechea scaldă romană” părăsită Aquae
Despre vechea „scaldă romană” scria și jurnalistul Silvestru Moldovan în secolul XIX.
„Mai în jos lângă Streiu să află Călanul, loc de scaldă cu izvoare calde. Acestea au fost cunoscute şi romanilor şi locul se numea, Ad aquas (la ape). Ei au scobit aici într-o stâncă un bazin (groapă) rotunjor, în forma unei linguri, în lungime de 4 5 şi în lăţime de 4 5 şi în lăţime de 3 0 urme, cu pereţi cam de 1 8 arme de adânci.
Forma lui se cunoaște şi acum, precum şi scocul, tăiat în stâncă, care conduce din el afară. În acest bazin erau întocmite scaldele romane; în fundul lui izvorăște un izvor de apă caldă.
Vorba din bătrâni ne spune că acest bazin a fost făcut de o fată de uriaș, într-o singură zi, pe când alte două surori ale ei au zidit tot în aceea zi două cetăți: una cetatea Devei şi cealaltă cetatea de la Uroi. Scaldele de azi se află în depărtare de câțiva metri de la această stâncă, iar scornitura, vechea scaldă romană, este părăsită.
Citește și Orașul Călan: Istoria în ruine
La Călan, pe locul vechiului „Ad aquas” s-au aflat mai multe lucruri vechi de pe vremea romanilor, precum pietre cu inscripții romane, bani etc. O astfel de piatră veche, cu inscripție (Genio pagi aquensis etc.) se află în altarul bisericii române din Călan.”
Băile antice descrise de Aron Densușianu
„Aici sunt băile calde de la Călan. Stânca se înălţa izolată în şes până la înălţimea de 22 – 25 picioare: ea este travertină. Deasupra în această stâncă e săpat un bazin lung de 45 picioare, lat de 30 picioare şi afund de 16-18 picioare. Din bazin se întinde un canal lat de 5 picioare până afară în şes. Canalul este mai tot atât de afund tăiat ca şi bazinul. În bazin izvorăşte apa caldă printre crăpăturile stâncii, care pe canal se scurge în şes, unde formează moraştini.
Citește și Biserica din Strei, descrisă de Baronul Joseph von Hohenhausen și Aron Densușianu
Bazinul ca şi canalul este necurăţit, plin de noroi, pietre mai mari şi mai mici, care le pun muierile vara pe cânepă ca să se aşeze: căci vara topesc muierile cânepa în bazin şi în canal. Mă determina-i să intru în bazin ca să mă conving cât e de caldă apa. Mă pregătesc… şi intru pe canal.
(…) Peste tot apa în bazin avea 16 grade, pe când la crepătura, unde izvorăşte avea 21 grade. Eu mă preumblu prin apa care trecea peste genunchi şi trec pe lângă o grămadă de pietre, a cărei vârf se înălţa peste apă. Undele ce se făceau la mişcarea mea loveau în grămada de pietre şi tocmai când eram pe lângă ea, bătând undele mai tare, văd deodată ieşind de printre pietre trei şerpi cu flori galbene şi apucând prin apă. Va pricepe oricine câte cuţite mi-au mers prin inimă, câte săgeţi reci au trecut şi au revenit ca fulgerul prin spate şi prin sân. Părul astfel se ridicase în cap, cât pe aci era să-mi arunce pălăria în apă. Îndes paşii… apa mă reţine. Mi se părea că toată apa e plină de şerpi şi se înfăşura pe lângă mine”.
Odată cu privatizarea bazei de agrement, în 1995, a fost concesionată (pe 99 de ani) și „Lingura romană”, obiectiv turistic inclus pe lista monumentelor istorice.
