Războaiele Rusiei & Războaiele SUA. Cronologie selectivă

Distribuie

Războaiele Rusiei & Războaiele SUA reprezintă un subiect din ce în ce mai intens dezbătut în zilele noastre. Un rol important în istoria conflictelor militare l-au jucat Statele Unite ale Americii și Rusia, state recunoscute pentru investițiile în sistemul de apărare. Implicate în conflicte, mai mici sau majore, atât SUA, cât și Rusia (fost imperiu Țarist, fostă URSS) s-au remarcat încă din evul mediu.

Războaiele Ruso-Lituaniene (1492–1494; 1500–1503; 1507–1508; 1512–1522; 1534–1537) au fost un șir de conflicte armate între Marele Ducat al Lituaniei, aliat cu Regatul Poloniei, și Marele Cnezat al Moscovei.

Cucerirea Siberiei de către ruși a început în iulie 1580, când aproximativ 540 de cazaci comandați de Ermak Timofeevici a invadat pământurile tribului Mansi, supușii hanului Siberiei, Küçüm.

Războiul Ruso-Turc

Războiul Ruso-Turc din 1568–1570 (denumit în sursele otomane Expediția din Astrahan) a fost prima ciocnire importantă între Țaratul Rusiei și Imperiul Otoman, ciocniri ce aveau să apară sporadic în următorii 350 de ani.
Războiul ruso-turc din 1676-1681 a fost un conflict între Imperiul Rus și Imperiul Otoman care a avut drept cauză creșterea agresivității turcilor în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. După ce au cucerit regiunea Podolia în timpul războiului polono-turc din 1672-1676, otomanii năzuiau să-și extindă controlul asupra întregii Ucraine Apusene, ajutați fiind de vasalul lor, hatmanul Petro Doroșenko.
Războiul ruso-turc din 1686-1700 a început după ce Țaratul Rusiei s-a alăturat coaliției europene anti-turce (Imperiul Habsburgic, Uniunea statală polono-lituaniană, Republica Veneția) în 1686, după ce Polonia-Lituania a fost de acord să recunoască incorporarea Kievului și a malului stâng al Niprului în Rusia.
Războiul Ruso-Turc (1710–1711) a izbucnit ca consecință a înfrângerii Suediei de către Imperiul Rus în Bătălia de la Poltava.
Războiul Ruso-Turc din 1735–1739 a fost cauzat de tentativele de expansiune ale rușilor la Marea Neagră precum și incursiunile tătarilor crimeeni în Ucraina.
Războiul Ruso-Turc din 1768–1774, numit și al V-lea Război Ruso-Turc, a izbucnit în urma luptei nobililor polonezi contra protectoratului rus din timpul țarinei Ecaterina cea Mare. Acest amestec în Polonia a determinat Imperiul Otoman să declare război Rusiei. Pretextul războiului a fost alăturarea unui regiment de cazaci trupelor ruse care au intrat în Polonia.
Războiul Ruso-Austro-Turc 1787-1792 a fost un război care a avut loc între Imperiul Otoman, pe de o parte, și Imperiul Rus și Imperiul Habsburgic pe de alta. Imperiul Otoman dorea ca prin acest război să-și recapete teritoriile care fuseseră anexate la Imperiul Rus ca urmare a Războiului Ruso-Turc din 1768-1774, inclusiv Crimeea. Războiul s-a finalizat cu victoria rușilor și încheierea Păcii de la Iași.
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) a fost un conflict armat din lunga serie de războaie dintre Imperiile Rus și Otoman, izbucnit în contextul războaielor napoleoniene.
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) a fost un conflict militar izbucnit ca urmare a suspendării Convenției de la Akkerman și închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Poarta Otomană după distrugerea flotei sale în Bătălia de la Navarino.
Războiul Ruso-Turc (1853–1856) a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase.
Războiul Ruso-Turc (1877-1878) și-a avut originea într-o răspândire a naționalismului în Peninsula Balcanică și în dorința Rusiei de a recupera pierderile teritoriale suferite în Războiul Crimeei, recăpătând supremația în Marea Neagră și încurajând mișcările politice de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominația otomană.
Războiul Ruso-Turc (1914–1918) – Campania din Caucaz este reprezentată de totalitatea acțiunilor militare dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus, la care s-au adăugat mai apoi cele dintre otomani și Azerbaidjan, Armenia, Dictatura Centrocaspică și Regatul Unit ca parte a Primului Război Mondial. Această campanie militară s-a extins din Caucaz până în Asia Mică răsăriteană. Acțiunile terestre au fost acompaniate de confruntările dintre flotele Imperiului Rus și Imperiului Otoman din Marea Neagră.

Citește și Dictatori nominalizați la premiile Nobel pentru Pace: Hitler, Stalin, Mussolini, Tito sau Rafael Trujillo

Marele Război al Nordului s-a desfășurat la începutul secolului al XVIII-lea (1700 – 1721). Danemarca, Polonia și Rusia au format o coaliție împotriva Suediei.

Bătălia de la Gangut a fost parte a Marelui Război al Nordului (1700-1721). Locul de desfășurare a fost lângă Capul Gangut (peninsula Hanko), în apropiere de actualul oraș Hanko (Finlanda) și, adversarii au fost Marina Suedeză și Marina Imperială Rusă. A reprezentat prima victorie semnificativă a Flotei Ruse.

Bătălia de la Grengam a fost ultima bătălie navală majoră din Marele Război al Nordului și s-a desfășurat în strâmtoarea Ledsund din Insulele Åland.

Bătălia de la Narva (1700) a fost parte a Marelui Război al Nordului (1700-1721). Locul de desfășurare a fost Narva, Imperiul Suedez (actual Estonia) și, adversare au fost armaterele terestre din Imperiul Suedez și Țaratul Rusiei.

Campania de la Prut a fost o campanie în Principatul Moldova din vara anului 1711 a armatei ruse sub conducerea lui Petru I împotriva Imperiului Otoman în timpul războiului ruso-turc din 1710-1713.

Revolta Orlov este o precursoare a Războiului de Independență al Greciei. Rebeliunea a fost pregătită și sprijinită în mod activ de Imperiul Rus. Izbucnirea revoltei a fost coordonată cu expediția maritimă condusă de Alexei Grigorievici Orlov, comandantul flotei imperiale ruse în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768–1774.

Citește și Biografia lui Vladimir Putin. Bunicul său a fost bucătarul lui Lenin și Stalin, tatăl spion NKVD

Războiul celei de a Doua Coaliții (1798–1802) a fost a doua tentativă a monarhilor europeni, în frunte cu Monarhia Habsburgică a Austriei și cu Imperiul Rus, de a opri sau de a elimina Franța revoluționară.

Războiul celei de-a Patra Coaliții împotriva imperiului francez al lui Napoleon a fost învinsă într-un război între 1806–1807. Partenerii coaliției au inclus Prusia, Rusia, Saxonia, Suedia și Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei.

Războiul Caucazului (1817—1864) a fost o serie de acțiuni militare din timpul cuceririi Caucazului de către Imperiul Rus, mai precis a regiunilor Daghestanului, Ceceniei, Karaciaiului, Adîghei și a coastei de nord a Mării Negre din Caucaz.

Războiul ruso-japonez (1904–1905) a fost un conflict generat de ambițiile imperialiste ale Imperiului Rus și ale Imperiului Japonez în privința Manciuriei și Coreei. Deși Rusia a suferit o serie de înfrângeri, împăratul Nicolae al II-lea al Rusiei era convins că Rusia ar putea câștiga

Războiul ruso-polonez

Războiul ruso-polonez (1605-1618) a avut loc la începutul secolului XVII-lea ca o succesiune de conflicte militare și de invazii spre răsărit efectuate de către Uniunea statală polono-lituaniană, sau armatele private și mercenari conduse de magnați (aristocrația uniunii) în momentul în care când țaratul Rusiei a fost rupt într-o serie de războaie civile, momentul cel mai des menționat în istoria Rusiei ca fiind timpurile tulburi, declanșat de criza dinastică rusă și haos total intern.
Războiul pentru succesiunea poloneză (1733–1735) a fost un conflict între armatele aliate ale Rusiei și Austriei împotriva Franței pentru controlul Poloniei.
Revolta lui Kościuszko (1794) a fost o revoltă împotriva Rusiei Imperiale și a Regatul Prusiei, condusă de Tadeusz Kościuszko în Uniunea statală polono-lituaniană și în teritoriile ocupate de prusaci în 1794. A fost o încercare eșuată de a elibera Uniunea polono-lituaniană de sub influența rusă după cea de-a doua împărțire a Poloniei (1793) și crearea Confederației Targowica.
Revolta din Noiembrie (1830-1831), cunoscută și sub numele de Revoluția Cadeților – a fost o rebeliune armată împotriva Imperiului Rus în Polonia, Lituania, Belarus și Ucraina.
Insurecția poloneză din Ianuarie (1863-1864) a fost o insurecție polono-lituaniană împotriva Imperiului Rus, care s-a declanșat la data de 22 ianuarie 1863, dar a fost înfrântă.
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest (1918-1919) a fost parte a acțiunii de ocupare de către armata RSFS Ruse a teritoriilor abandonate de armatele germane din așa numita regiune Ober-Ost, în urma retragerii de la sfârșitul primului război mondial.
Războiul polono-sovietic (1919-1921) a fost un conflict care a opus RSFS Rusă pe de-o parte și a Doua Republică Poloneză și Republica Populară Ucraineană pe de altă parte pentru controlul teritoriilor care corespund în mare astăzi Ucrainei și Belarusului.
Invazia sovietică a Poloniei (1939) a fost o operațiune militară sovietică care a fost declanșată fără nicio declarație oficială de război la 17 septembrie 1939, în timpul primelor etape al celui de-Al Doilea Război Mondial. La șaisprezece zile de la invadarea Poloniei de către Germania Nazistă din partea de vest, Uniunea Sovietică a acționat la rândul ei din partea de est. Invazia a luat sfârșit la 6 octombrie 1939 cu împărțirea și anexarea totală a celei de-a Doua Republici Poloneze de către Germania și Uniunea Sovietică.

Citește și Mihail Sadoveanu, răvășit de durere la moartea lui Stalin

Războiul Civil Rus s-a desfășurat între 1917 și 1921. Războiul s-a dus în principal între „Roșii”, care erau comuniștii și revoluționarii, și „Albii”, care erau monarhiștii, conservatorii, liberalii și socialiștii care se opuneau Revoluției bolșevice.

Invazia Budapestei. În 4 noiembrie 1956 trupele sovietice au intrat în Ungaria și a fost invadată. Uniunea Sovietică a justificat intervenția militară și impunerea guvernului János Kádár, în 3 noiembrie 1956, prin responsabilitatea față de Pactul de la Varșovia . Această intervenție a fost o operațiune militară combinată: bombardamente de artilerie coordonate cu acțiuni ale blindatelor (6000 de tancuri). Imre Mécs a afirmat că armata sovietică a folosit mai multe tancuri împotriva Ungariei decât au folosit germanii pentru invadarea URSS în cel de-al Doilea Război Mondial. Ținta principală a fost Budapesta, care a fost bombardată de artileria sovietică. Această acțiune a continuat până ce Consiliul muncitoresc, studenții și intelectualii au cerut încetarea focului (10 noiembrie 1956)

Invazia Cehoslovaciei. Pe 21 august 1968, Armata Roșie și trupele altor patru țări din Pactul de la Varșovia – Polonia, Ungaria, Germania de Est și Bulgaria- au cotropit teritoriul cehoslovac. O absență notabilă de la invazie, cu ecouri internaționale puternice, a fost cea a României.

Citește și Transnistria, pământ al suferinței

Invazia și ocuparea Afganistanului de către armata sovietică. Desfășurarea de trupe militare sovietice a început în 24 decembrie 1979. Ultimele trupe sovietice au fost retrase din Afganistan între 15 mai 1988 și 15 februarie 1989. Datorită costului mare și inutilității politice finale ale acestui conflict militar, războiul din Afganistan a fost, deseori, asemănat cu Războiul din Vietnam, americano-vietnamez.

Invazia Lituaniei (1991). Lituania a fost prima republică sovietică care şi-a declarat independență în martie 1990. Liderul sovietic de la acea vreme, Mihail Gorbaciov, a calificat declarația de independență drept „nelegitimă şi ilegală“ şi a trimis tancuri la Vilnius.

Războiul din Transnistria (1992). După ce Republica Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), președintele statului Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor separatiste care atacaseră anterior și continuau să atace posturi ale poliției loiale Chișinăului de pe malul estic al Nistrului. Rebelii, ajutați de trupele sovietice (după 1991), și-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputată.

În cele 4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au dat pe platourile de la Cocieri, Coșnița și la Tighina.

Citește și Rusia a cerut Wikipedia să șteargă pagina „Invazia Rusiei în Ucraina (2022)”

Primul Război Cecen (1994-1996) a fost purtat între forțele separatiste cecene și trupele Federației Ruse și a fost un război de gherilă pentru afirmarea independenței Ceceniei. Istoricii apreciază că Războiul a fost unul dintre cele mai distrugătoare conflicte ale epocii moderne și a avut loc in spațiul ex-sovietic.

Al Doilea Război Cecen (1999-2000) a fost o operațiune militară de amploare lansată de Federația Rusă începând din 26 august 1999, ca răspuns la invadarea Daghestanului de către Brigada Internațională Islamică de Menținere a Păcii.

Războiul Ruso-Georgian (2008) reprezintă un conflict armat între Georgia, pe de-o parte, și Federația Rusă pe cealaltă parte. Războiul a început în august 2008 ca urmare a unei operațiuni militare lansate de către forțele georgiene contra regimului separatist oset. Pe data de 8 august Rusia a trimis forțe în sprijinul oseților. În urma acestui război Osetia de Sud a fost recunoscută ca entitate statală de Federația Rusă, Georgia la rândul ei pierzând de facto controlul asupra acestei regiuni.

Războaiele SUA

Mai mici sau mai mari în intensitate, conflictele în care au fost implicate Statele Unite ale Americii sunt și ele numeroase, redau în continuare o cronologie cu cele mai însemnate în istorie.

Datele	Denumire	Luptători majori
4 iulie 1675 – 12 august 1676	Razboiul regelui Philip	Coloniile din New England vs. Wampanoag, Narragansett și indienii Nipmuck
1689-1697	Războiul regelui William	Coloniile engleze vs. Franța
1702-1713	Războiul reginei Anne (războiul succesiunii spaniole)	Coloniile engleze vs. Franța
1744-1748	Războiul regelui George (Războiul succesiunii austriece)	Coloniile franceze vs. Marea Britanie
1756-1763	Războiul francez și indian ( Războiul de șapte ani)	Coloniile franceze vs. Marea Britanie
1759-1761	Cherokee War	Coloniștii englezi vs. indienii din Cherokee
1775-1783	Revolutia Americana	Coloniștii englezi vs. Marea Britanie
1798-1800	Războiul navale franco-american	Statele Unite vs. Franța
1801-1805; 1815	Razboiul Barbary	Statele Unite ale Americii vs. Maroc, Alger, Tunis și Tripoli
1812-1815	Războiul din 1812	Statele Unite vs. Marea Britanie
1813-1814	Războiul Creek	Statele Unite vs Creek Indians
1836	Războiul din Texas	Texas vs. Mexic
1846-1848	Război mexican-american	Statele Unite vs. Mexic
1861-1865	Războiul civil din SUA	Uniunea vs. Confederația
1898	Războiul spaniol-american	Statele Unite vs. Spania
1914-1918	Primul Război Mondial	Triple Alliance: Germania, Italia și Austria-Ungaria vs. Triple Entente: Marea Britanie, Franța și Rusia. Statele Unite s-au alăturat din partea triplei înțelegeri în 1917.
1939-1945	Al doilea război mondial	Puterile Axei: Germania, Italia, Japonia vs. Puterile Majore Aliate: Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Rusia
1950-1953	Războiul coreean	Statele Unite (ca parte a Organizației Națiunilor Unite) și Coreea de Sud vs. Coreea de Nord și China comunistă
1960-1975	razboiul din Vietnam	Statele Unite și Vietnamul de Sud vs. Vietnamul de Nord
1961	Bay of Porcine Invasion	Statele Unite vs. Cuba
1983	Grenada	Intervenția Statelor Unite
1989	Invazia americană din Panama	Statele Unite vs Panama
1990-1991	Războiul din Golful Persic	Statele Unite și Forțele de Coaliție în Irak
1995-1996	Intervenție în Bosnia și Herțegovina	Statele Unite, ca parte a NATO, au acționat în zona de menținere a păcii în fosta Iugoslavie
2001	Invazia Afganistanului	Statele Unite și Forțele de Coaliție vs. regimul taliban în Afganistan pentru combaterea terorismului.
2003	Invazia Irakului	Statele Unite și Forțele de Coaliție în Irak