Războiul Coreean și Războiul Rece: Conexiuni, conflicte și consecințe

Războiul Coreean (25 iunie 1950 – 27 iulie 1953), este deseori catalogat de specialiști ca un conflict central în perioada Războiului Rece. Acest război s-a desfășurat între două entități ce ocupau peninsula Coreea: Republica Populară Democrată Coreeană (Coreea de Nord) și Republica Coreea (Coreea de Sud), cu implicarea indirectă a altor mari puteri, cum ar fi SUA și Republica Populară Chineză.

Războiul a început în 25 iunie 1950 și s-a încheiat în 27 iulie 1953 cu semnarea unui armistițiu. Cu toate acestea, un acord de pace nu a fost niciodată semnat, astfel că oficial cele două state se consideră încă în război.

Conflictul Coreean are rădăcini în rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial. După înfrângerea Japoniei în 1945, peninsula Coreea, o colonie japoneză din 1910, a fost divizată de-a lungul paralelei 38 între ocuparea americană la sud și cea sovietică la nord. În fiecare dintre aceste zone s-au înființat rapid guverne cu ideologii politice diferite – unul socialist în nord sub conducerea comunistă totalitară a lui Kim Il Sung și unul capitalist în sud condus de autocratul Syngman Rhee. Această diviziune ideologică a creat tensiuni, iar eșecul de a organiza alegeri libere pe teritoriul întregii peninsule a întărit și mai mult această diviziune.

Războiul a explodat în 25 iunie 1950, când Coreea de Nord, susținută de Uniunea Sovietică și China, a invadat Coreea de Sud. Acesta este considerat primul conflict armat major al Războiului Rece. Situația a fost complicată de faptul că, la momentul invaziei, Uniunea Sovietică boicota Consiliul de Securitate al ONU în semn de protest față de reprezentarea Chinei de către guvernul naționalist al lui Kuomintang. Aceasta a permis ca Statele Unite și alte țări să adopte o rezoluție a Consiliului de Securitate care a autorizat intervenția militară în Coreea.

Citește și Revoluția Cubaneză: Confruntări brutale și nașterea unei noi epoci

Războiul Coreean a fost unul de proximitate, cu sprijin extern din partea marilor puteri pentru ambele părți. Combina tactici de luptă întâlnite atât în Primul, cât și în Al Doilea Război Mondial. Conflictul a evoluat de la o campanie mobilă de infanterie, la un război de tranșee, până în iulie 1951.

În timpul conflictului, armata nord-coreeană a fost aproape de a cuceri toată peninsula. Cu toate acestea, după intervenția trupelor ONU, majoritatea americane, soarta războiului s-a schimbat. La 15 septembrie 1950, sub comanda generalului Douglas MacArthur, forțele ONU au lansat un atac amfibiu la Incheon, surprinzând armata nord-coreeană și inversând cursul războiului. În ciuda succesului inițial, intrarea Chinei în război la sfârșitul lui 1950 a întors din nou balanța în favoarea Coreei de Nord.

În cele din urmă, războiul s-a încheiat cu un armistițiu semnat la 27 iulie 1953, care a restabilit granița aproape la paralela 38 și a creat o zonă demilitarizată fortificată, lată de 4 km între cele două Corei. Acesta nu a fost un acord de pace, iar de atunci, între cele două țări s-au menținut numeroase incidente armate.

Războiul Coreean a fost mult mai mult decât un conflict civil. El a marcat o etapă importantă în Războiul Rece, implicând cele două superputeri ale vremii, SUA și URSS, în lupta pentru influență globală. Consecințele acestui război se resimt și astăzi, cu Coreea de Nord și Coreea de Sud încă tehnic în război, demonstrând astfel durabilitatea și impactul de lungă durată al conflictelor din perioada Războiului Rece.