”Acest proiect înseamnă în primul rând un instrument prin care statul respectă dreptul tinerilor la cultură și educație.”
Un proiect cu adevărat necesar și binevenit pentru Republica Moldova, mai ales că este inspirat din practicile europene care au reușit să implementeze programe de stimulare a interesului pentru teatru, cărți, muzee și educație artistică. Ca și culturolog supraveghez proiectul de la bun început și încerc să înțeleg esența lui în corelare cu realitatea pe care o avem în Moldova. El se diferențiază de altele prin modul în care a fost creat și lansat, deci riscul să aibă eșec e minim, dar totuși există riscuri. Ca să le evităm trebuie să refuzăm realizarea unilaterală a proiectelor. Deci, verde în ochi: pentru tineri acest proiect este o posibilitate de a descoperi forme noi de artă, mai provocatoare, să descopere tărâmurile posibilităților vieții culturale, iar pentru stat – o provocare.
Autorii și jurnaliștii explică proiectul prin exemplul Italiei sau al Franței, însă nimeni nu vorbește despre condițiile în care ideile similare au fost implementate, adică: accesul tinerilor din aceste țări la teatre, muzee și librării, circ, cursuri, fiindcă în momentul când au fost implementate programele de sprijin guvernamental pentru tineri atât nivelul de dezvoltare a instituțiilor culturale, cât și accesul la ele era unul satisfăcător, pe când la noi e viceversa: oferim vouchere culturale pentru ca să sporim investițiile și cererea în artă. O formulă clasică pentru țara noastră, care de multe ori nu s-a soldat cu succes, fiindcă o regăsim și în alte proiecte de legi, regulamente și politici de stat parțial realizate, respinse sau retrase.
”În contextul economic de astăzi, aceasta reprezintă mai întâi o provocare apoi realizare.”
Încă nu e clar dacă aceste 10 milioane de lei sunt cheltuieli sau investiție în Generația Z, tineri care au fost crescuți în era digitală, unde există o cantitate infinită de alte opțiuni de divertisment care probabil costă mai puțin, care sunt mult mai accesibile pentru cei din zonele rurale despre care nu trebuie să uităm atunci cînd creăm astfel de proiecte. Am așteptări pozitive fiindcă era nevoie de o astfel de rezolvare a lipsei acute a tinerilor în mediul cultural, și pentru a înțelege asta nu trebuie să fii sociolog, pentru că publicul din majoritatea teatrelor este acoperit cu părul cărunt, iar formele de artă sunt prezentate mai mult ca un lux elitist, mai ales atunci când biletul la un spectacol costă…
Ar fi timpul potrivit ca schimbările din domeniu să nu se mai conducă cu argumente despre impactul economic al acestui proiect cultural, în schimb, toate organizațiile vizate în el pot să-și identifice contribuția prin regândirea propriilor politici de atragere a acestor beneficiari de vouchere și nu doar, deși pare un lucru evident să te racordezi la acest proiect, la politica de stat în domeniul culturii, să progresezi în diversificarea repertoriului, organizarea turneelor naționale și oferirea privilegiilor unor categorii de spectatori pentru a capta un nou public.
Citește și Arhivele Naționale din Moldova publică listele cu numele persoanelor deportate în Siberia (6-9 iulie 1949)
Urmează să se lanseze campaniile de promovare a acestui proiect însă cert este că Ministerul Culturii trebuie să combată pierderea artei în sosul rețelelor sociale, să se inspire în continuare de la francezi și să aducă arta în publicitatea stradală, în rețele de restaurante, cafenelele, campusurile universitare, stațiile de autobuz etc. Astăzi avem un guvern absolut diferit de cele din trecut, care cereau organizațiilor culturale să folosească argumente economice pentru a-și demonstra valoarea, astfel avem toată libertatea ca instituțiile vizate în proiect să bugeteze anumite reduceri pentru a crea stimulente care cu siguranță vor crește vânzările de bilete și vor ajuta ca un Voucher să acopere cel puțin 7-12 produse culturale. De exemplu, reduceri pentru studenți, reduceri pentru artiști, reduceri la abonament lunar/anual, oferă copiilor un bilet gratuit la achiziționarea unui bilet pentru adulți sau oferă clienților o rată anuală pentru câteva spectacole la alegere.
”Realizarea proiectului stă pe umerii tuturor”
Exact, două variabile aparent inevitabile și incontrolabile. Organizațiile trebuie să iasă în evidență față de alți agenți pentru a ajunge la beneficiarii acestui minunat proiect – tinerii. Pentru a obține această recunoaștere, proiectul „Voucher Cultural” trebuie să se „cunune” cu teatrele, muzeele, librăriile nu doar ca beneficiari indirecți ai proiectului, dar ca actori principali care au misiunea de a profita de oportunitățile oferite.
Și anume asta vreau să spun când mă refer la un posibil eșec al proiectului din cauza unei implementări înguste și unilaterale. Realizarea proiectului stă pe umerii tuturor, inclusiv pe cele a instituțiilor de educație artistică din întreaga țară, pe instrumentele Ministerului Educației și Cercetării de a garanta îndeplinirea politicilor create care au stagnat timp de 30 de ani, în timp ce lumea din jur s-a schimbat radical. Ar trebui să existe pași concreți pentru ca să știm ce fel de educație artistică este oferită tinerilor, dacă ea există în școlile din zona rurală și dacă aceste instituții sunt destul bugetatem deși pare departe de proiect, sectorul educației artistice e un factor decisiv în derularea pozitivă a lucrurilor.
”Acest proiect la fel ca multe altele este angajamentul nostru”
Organizațiile care doresc să atragă mai mulți adulți/tineri trebuie să se gândească mai larg, în afara cutiei. În această lume cu ritm accelerat, tinerii caută experiențe semnificative, pozitive și care provoacă gânduri. Astfel trebuie să ne asigurăm că publicul nu se simte ca niște extratereștri în culoarele teatrului, fiindcă ei vor să se simtă parte dintr-o comunitate în care opinia lor este auzită. Ar fi minunat ca simultan cu lansarea Voucherelor Culturale să se lanseze și noi producții pentru și despre tineri, cu idei progresiste și conflicte identificabile care construiesc conexiuni emoționale între artist și public. Fără frica de a include subiecte controversate, deoarece spectacolul pe care noi ca tinerii îl vedem pe scenă ar trebui să fie începutul unei conversații, nu sfârșitul.
La general, acest proiect la fel ca multe altele este angajamentul nostru comun față de o societate progresivă, angajamentul nostru față de egalitate, angajamentul nostru pentru diversitatea noastră culturală, angajamentul nostru față de comunitatea noastră și angajamentul nostru față de comunitățile rurale.
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News