Rozin Gheorghe (n. 1888 – d. 1961)

Rozin Gheorghe. S-a născut pe data de 27 iulie 1888, în localitatea Fălticeni. A urmat și absolvit Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1907 – 1909); Academia Tehnică din Charlottenburg (1910 – 1912); Școala de Tragere a Artileriei din Juterborg (1912 – 1913), Școala Superioară de Război din Berlin (1913 – 1914, anul I); Școala Superioară de Război (1919), pe care a absolvit-o ca șef de promoție.

Grade militare

Sublocotenent (1909), locotenent (1912), căpitan (1916), maior (1917), locotenent-colonel (1924), colonel (1930), general de brigadă (1938), general de divizie (1942), general de corp de armată (1944).

Funcții militare
  • Stagiar la Regimentul 14 Artilerie – Prusia (1909 – 1910
  • ofițer în Biroul Informații din Marele Stat Major (1914)
  • atașat militar la Berlin (1914 – 1915)
  • ofițer în statul major al Corpului 2 Artilerie (1915 – 1916)
  • comandant de baterie în Regimentul 2 Obuziere (1916) și în Regimentul 1 Artilerie Călăreață (1917)
  • șef la biroul informații la Divizia 13 Infanterie (1917 – 1918); șef de cabinet al șefului Marelui Stat Major (1918 – 1919)
  • șeful Misiunii militare la Berlin pentru repatrierea prizonierilor de război (1919 – 1920)
  • profesor la școala Superioară de Război (1921 – 1924)
  • șef birou regulamente generale în Marele Stat Major (1926 – 1930)

Între anii 1930 – 1933 comandant al Regimentului de Artilerie al Centrului de Instrucție a Artileriei Mihai Bravu și al Regimentului 2 Artilerie Gardă (1933); Între 1933 – 1938 șef al Secției 3 Operații din Marele Stat Major; între anii 1938 – 1941 comandant al Brigăzii 8 Artilerie; comandant al Diviziei 13 Infanterie (1941); director al învățământului militar superior (1941 – 1942); director al Direcției Superioare a Artileriei (1942 – 1943); comandant al Corpului 4 Armată de pe frontul de est (1943 – 1944); comandant al Trupelor de Tancuri și Auto-Mecanizate (1944-1945); În Primul Război Mondial a participat la luptele de pe Valea Oltului și de la ,,Porțile Moldovei”, iar în cel de-al Doilea Război Mondial la luptele de eliberare a Basarabiei și de la Odessa.

A fost arestat la 9 aprilie 1948, acuzat de înaltă trădare și condamnat la 20 de ani de temniță grea. A decedat la 16 ianuarie 1961 în închisoarea Văcărești.

Bibliografie: Petre; Savu, Alexandru, Documente privind istoria militara a poporului roman, Editura Militară, 1980; Pop, Georgeta, Instaurarea comunismului, între rezistență și represiune, Fundația Academia Civică, 1995; Popa, Marcel D., Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică, 1993.

Indice – Deținuți politic