Samsonovici Nicolae. S-a născut pe 7 august 1877, în Ştefăneşti, Botoșani. A urmat Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie-Bucureşti (1895 – 1897), Şcoala Superioară de Război (1910 – 1912, şef de promoţie). A fost profesor de tactică, istorie şi strategie militară în Şcoala Superioară de Război (1919 – 1921); comandant al Şcolii Superioare de Război (1 ianuarie 1922 – 1 ianuarie 1926); stagiu de un an de zile efectuat la Divizia 19 Infanterie Turnu Severin (1 iunie 1926 – 1 iunie 1927) şi de aproape un an de zile în Marele Stat Major (1 iunie 1927 – 1 aprilie 1928); Şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1928 – 1932, 1934 – 1937); ministru de război (1932 – 1933).
Distins cu numeroase ordine şi medalii: „Coroana României”, clasa a V-a, „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, „Sfântul Vladimir” și „Sfântul Stanislav” (ruseşti), „Legiunea de Onoare”, în grad de ofiţer, şi „Crucea de Război” (franceze), „Sfântul Mihail”, în grad de comandor (Anglia), „Vulturul Alb”, clasa a II-a (Serbia), „Polonia Restituită”, clasa a II-a (Polonia).
A fost arestat de Securitate în noaptea de 5/6 mai 1950 și întemnițat în închisoarea de la Sighet, unde a încetat din viaţă la 15 octombrie 1950.
Bibliografie: Achim, Valeriu, Închisoarea din Sighet acuză, Editura Gutinul, 1991; Duțu, Alesandru, Dobre, Florica; Distrugerea elitei militare sub regimul ocupației sovietice în România. 1947-1964, I.N.S.T., 2001; Giurescu, Constantin C., Cinci ani și două luni în penitenciarul de la Sighet, Editura Fundației Culturale Române, 1994; Popa, Marcel D., Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică, 1993; Ungureanu, Mihai-Răzvan, Relatiile româno-sovietice. Documente. 1935 – 1941, Editura Enciclopedică, 2003.