Printre culegerile importante realizate de Institutul de Folclor în a doua jumătate a secolului XX stă la loc de frunte şi culegerea de basme auzite din gura povestitoarei Sânziana Ilona din satul Boşorod. Născută în 1913, Sânziana Ilona şi-a trăit copilăria în casa părinţilor ei, care erau vestiţi în tot satul pentru basmele şi cântecele pe care le ştiau. În felul acesta a prins și ea dragul povestitului.
„Tata ne povestea, mama ne cânta, de ne culcam şi ne sculam cu cântări ca fetiţa din poveste” spunea Sânziana în 1953 pentru revista Femeia. De la vârsta de 12 ani, când a rămas orfană de ambii părinţi, viaţa i-a devenit mai grea.
În repertoriul său de poveşti, care este pe cât de bogat, pe atât de variat, „elementul fantastic se împleteşte cu aspectele vieţii sociale şi personale, dând astfel poveştilor un pitoresc colorit local.”
Poveştile ei vorbesc despre oameni viteji, dar săraci, despre copii necajiti care, datorită unor minuni, reuşesc să-şi atingă ţinta, despre draci şi zmei proşti, care, cu toată forţa lor fizică, sunt înfrânţi de viteji sau păcăliţi de isteţi, despre lupta dintre bogaţi şi săraci etc.
„Viaţa specifică a satului, cu aspectele ei de toate zilele, este reflectată cu pricepere în povestirile Sânzianei”, semnala Eugenia Păduraru în 1953. Eugenia Păduraru aprecia de asemenea în revista Femeia că: „Sânziana Ilona este una dintre cele mai bune păstrătoare ale comorilor de nepreţuit pe care le cuprinde folclorul nostru.”
Citește și Intelectuali de elită. Frații Ioan și Toma Popovici din comuna Boșorod
În același articol se mai apreciază că: „Fiind o bună cunoscătoare a cântecului popular, dotată cu o voce limpede şi caldă, Sânziana aduce această bogăție în basmele sale. În unele basme introduce cântece potrivite conținutului, ca în «Steregoaia», unde cântă «O cântare ca de dor», sau în «Povestea norocului», unde cântă cântece de noroc, etc. În povestirile sale realizează adeseori descrieri demne de pana celor mai talentați scriitori.”
Comuna Boșorod este vestită prin păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor din străbuni. Purtătorii acestora sunt artişti populari locali: solişti de muzică populară, instrumentişti, membrii ai formaţiilor de dans şi ai cetelor de căţuşeri.
Vestit între Călușeri, vătaful Mălina Nicolae din satul Boșorod a câștigat împreună cu formația numeroase diplome și medalii la concursuri regionale, naționale și internaționale. El rămâne în istoria dansului popular românesc, fiind supranumit „Zburătorul din Carpați”. Un alt vătaf de frunte a fost regretatul Toanta Ioan, cel care a inventat „Bătaia mare”.