Carol Stanciu a deținut funcții importante în momentele cheie ale vieții universitare şi științifice după 1989: rector al Universității de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi; decan al Facultății de medicină a UMF „Gr. T. Popă” Iaşi; președinte al Societății Române de Gastroenterologie şi Hepatologie şi al Societății Române de Endoscopie Digestiva; preşedinte al venerabilei Societăți de Medici şi Naturalişti din Iaşi; reprezentant pentru Europa de Est în Internaţional Society for Disease of the Esophagus. președinte al Comitetului de Etică pentru două mandate al Organizației Mondiale de Gastroenterologie.
Carol Stanciu s-a născut la data de 17 mai 1938 în Nădăștia de Jos (UAT Călan), județul Hunedoara. După primele studii finalizate în satul natal, a urmat și absolvit Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Alba-Iulia (1957), mai apoi Facultatea de Medicină, la Universitatea de Medicină și Farmacie Iași (1963). Doctor în medicină. Medic secundar în medicină internă (1966 – 1968), specialist în medicină internă (1969 – 1975), medic primar medicină internă și gastroenterologie (1982).
Din 1965 începe cariera sa universitară. A fost preparator, UMF Iași (1965); asistent, UMF Iași (1970); șef de lucrări UMF Iași (1976); profesor UMF Iași (1992); șef de catedră (1986), șef de departament medicină internă UMF din Iași (1992); rector al Universității de Medicină și farmacie „Gr. T. Popa” Iași (1992 – 2004); decan, Facultatea de Medicină, UMF „Gr. T. Popa” din Iași (2004 – 2008). În paralel cu cariera didactică a obținut, prin concurs, toate titlurile profesionale în ierarhia spitalicească.
Citește Unitatea Administrativ Teritorială Călan, la recensământul din 1920
Dr. Carol Stanciu este membru de onoare al Academiei Române, membru al Academiei de Științe Medicale, membru al Academiei de Știință a Republicii Moldova, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România. Președinte Societatea de Medici și Naturaliști (Iași), președinte Societatea Română de Oncologie Digestivă, președinte, Societatea Română de Gastroenterologie și Hepatologie (2001 – 2009), președinte, Societatea Română de Endoscopie Digestivă]] (1994 – 2001), președinte al Comitetului de Etică, Organizația Mondială de Gastroenterologie (1994 – 2002), reprezentant pentru Europa de Est International Society for Disease of the Esophagus (1986-1988).
A publicat o serie de volume și studii de specialitate și a primit numeroase premii, distincții și decorații naționale sau internaționale: Doctor Honoris Causa Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, Chișinău; Doctor Honoris Causa Universitatea „Ovidius”, Constanța; Doctor Honoris Causa Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova; Doctor Honoris Causa Universitatea de Medicină „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca; Causa The University Medal – Freiburg, Germania, 2000; Distinguished Service Certificate in recognition of distinguished service to the World Organisation of Gastroenterology 2002; Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler, „Geza Hetenyi” medalion decernat de Societatea maghiară de Gastroenterologie, 2003; Opera Omnia – acordat de CNCSIS, 2000; Medaille d’or – Le merite at Deouvment Francais, Paris, 2009 etc.
Carol Stanciu, în amintirile învățătorului său, veteranul de război Virgil Pop
După absolvirea Școlii Normale din Deva, Virgil Pop a fost repartizat ca învățător în Nădăștia de Jos, sat din UAT Călan, însă a fost nevoit să renunțe la catedră, în contextul intrării României în cea de a doua conflagrație, fiind înrolat ca ofițer de rezervă al unei unități de vânători de munte, „întorcându-se cu pieptul plin de decorații pentru contribuția adusă la eliberarea patriei, la zdrobirea fascismului, la scrierea istoriei, pe care o sădește în inimile copiilor”, cum scria profesorul și scriitorul Ion Marinescu în presa locală.
Tot Ion Marinescu mai descrie că „la orele de istorie a patriei, pe care le predă copiilor, ochii lui scapără, când derulează faptele de arme ale poporului român. Cu emoție adâncă, veteranul din războiul antifascist întoarce filele de aur ale istoriei țârii, ca un brav ostaș ce i-a fost.”
Virgil Pop povestea la rândul său într-un articol pe care l-a publicat în presa locală, anul 1975: „Am învățat carte 28 de promoții de copii ai satului. Dar mai cu seamă m-am luptat să-i învăț ce înseamnă dragostea de țară.”
Cu privire la generațiile sale de elevi scria: „Dintre foștii mei elevi am astăzi muncitori de frunte, maiștri, ingineri, profesori răspândiți în toată țara”, dând ca exemple pe Carol Stanciu (medic, gastroenterolog, membru de onoare al Academiei Române) și pe Gavrilă Budiu, maistru principal la „Victoria” Călan.
Virgil Pop a fost căsătorit cu Pop Lucreția, la rândul ei implicată în viața satului, culegătoare de folclor.