Scriitor și polemist: Ioan Slavici între literatură și antisemitism

Ioan Slavici, una dintre figurile de seamă ale literaturii române, este cunoscut atât pentru contribuțiile sale literare, cât și pentru aspectele mai întunecate ale biografiei sale, puțin discutate în prezent.

Născut pe 18 ianuarie 1848 în satul arădean Șiria și decedat pe 17 august 1925 în localitatea vrânceană Crucea de Jos, Slavici a lăsat o amprentă puternică asupra literaturii române prin lucrările sale. Însă, antisemitismul său virulent l-a plasat în centrul unor controverse majore.

Slavici a avut o copilărie fericită, asemănătoare în multe privințe cu cea a lui Creangă. Al doilea copil al cojocarului Sava Slavici și al Elenei Borlea, Ioan a crescut într-o familie de gospodari, înconjurat de dragostea pentru carte a tatălui său și de respectul pentru oameni insuflat de mama sa.

Viitorul scriitor a fost prieten apropiat cu figuri literare notabile precum Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale. Ioan Slavici este recunoscut în principal pentru nuvelele „Moara cu noroc” și „Pădureanca”, precum și pentru romanul „Mara”. Slavici a reprezentat cu mândrie Transilvania, aducând contribuții literare valoroase care l-au consacrat drept unul dintre cei patru „mari clasici” ai literaturii române. Cu toate acestea, scriitorul ardelean nu a împărtășit aceeași deschidere și toleranță față de toate naționalitățile conlocuitoare, manifestând un antisemitism vehement.

Antisemitismul și propunerile sinistre ale lui Slavici

Slavici a folosit termenul de „boală” pentru a caracteriza evreii, exprimându-și opiniile într-un mod care a anticipat ororile Holocaustului. În lucrarea sa „Soll şi Haben – Debit şi Credit: Chestiunea evreilor din România” din 1878, Slavici a descris iudaismul ca „negarea tuturor religiilor” și pe Dumnezeul evreilor ca „tăgăduirea tuturor Dumnezeilor”. El a sugerat expulzarea evreilor, dar, considerând că nimeni nu i-ar primi, a propus soluții finale terifiante: „Ne rămâne doar ca, la un semn, să închidem graniţele, să-i sugrumăm, să-i aruncăm în Dunăre până la cel din urmă ca să nu mai rămână nici sămânţă din ei!”.

Această retorică antisemită a fost comentată de autorii raportului coordonat de Elie Wiesel, care au subliniat ecoul înspăimântător al limbajului lui Slavici în documentele referitoare la Holocaust. Mulți evrei au fost înecați în râul Nistru în timpul deportărilor forțate din Basarabia și Bucovina în Transnistria în 1941, o realitate care reflectă în mod tragic viziunea macabră a lui Slavici.

Antisemitismul său virulent a rămas constant de-a lungul vieții sale. În 1908, în seria de eseuri intitulată „Semitismul”, Slavici a continuat să învinovățească evreii pentru propria lor soartă și a îndemnat la folosirea tuturor armelor împotriva lor. El a sugerat din nou că o soluție violentă ar fi acceptabilă, anticipând vărsările de sânge care aveau să urmeze în secolul XX.

Ioan Slavici: Un destin marcat de închisori

Un alt aspect mai puțin cunoscut din viața lui Slavici este faptul că a fost închis de mai multe ori, atât de autoritățile maghiare, cât și de cele române. În februarie 1885 a avut loc primul proces de presă al ziarului „Tribuna”, condus de Slavici, din cauza unor articole care revendicau drepturile românilor.

În timpul primului război mondial, Slavici a adoptat o atitudine filogermană, militând pentru neutralitatea României. Aceasta i-a adus arestarea și, ulterior, condamnarea la cinci ani de închisoare în 1919, pentru articolele publicate în „Gazeta Bucureștilor”, în care apăra Germania și ataca aliații României. A fost eliberat în același an, însă convingerile sale filogermane l-au transformat într-o figură controversată și detestată.

În 1921, Slavici a publicat volumul memorialistic „Închisorile mele”, în care și-a justificat activitatea și convingerile. Spre finalul vieții s-a retras la fiica sa în localitatea Panciu. La 17 august 1925, scriitorul s-a stins din viață, fiind înmormântat la schitul Brazi.

Ioan Slavici rămâne o figură complexă și controversată a literaturii române, ale cărei contribuții literare sunt umbrite de antisemitismul său virulent și de un destin marcat de închisori.

Citește și Mihai Eminescu – Viața și opera celebrului poet român