Pe data de 18 aprilie 1906 vedea lumina zilei, în Nădăștia de Sus, orașul Călan, Romulus Zăroni, viitorul ministru al agriculturii și domeniilor în Guvernul Petru Groza (1) (6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946), după care Ministrul cooperației în Guvernul Petru Groza (2) (1 decembrie 1946 – 29 decembrie 1947) și Guvernul Petru Groza (3) (30 decembrie 1947 – 14 aprilie 1948). Unul dintre fondatorii Frontului Plugarilor, organizație politică de stânga a țăranilor români, înființată în ianuarie 1933 la Deva, sub conducerea lui Petru Groza, cu scopul de a mobiliza la luptă masele țărănești pentru apărarea drepturilor și libertăților lor.
Prin Decretul-lege nr. 187 din 23 martie 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, act publicat în Monitorul Oficial nr. 68 bis din 23 martie 1945, semnat de regele Mihai și contrasemnat de Ministrul agriculturii și domeniilor Romulus Zăroni, pământul expropriat și trecut asupra Statului era împărțit la plugari pentru completarea lotului de 5 ha, prin această lege urmărindu-se împroprietărirea plugarilor fără pământ sau cu pământ sub acest lot.
Presa scrie, după 1990, că în ciuda împroprietăririi din 1949 s-a trecut la colectivizarea agriculturii. Romulus Zăroni a fost primul care a avut necazuri în familie cu ocazia colectivizării. Soția lui s-a opus să se înscrie cu pământul în colectivă, dar linia partidului trebuia urmată, astfel s-a ajuns la divorț.
Anterior anului 1940, fostul ministru a avut un discurs cu totul diferit față de cel din perioada ministeriatului său
Discurs în campania electorală, anterior instalării comunismului
„Trebuie să facem rânduială la sate. Iar satele odată rânduite, așa cum erau altădată, să le legăm pe toate laolaltă… să ne trimitem oamenii noştri, în numele nostru, în Parlamentul ţării, în Comitetul județean sau la Camera agricolă… să.ne înfrăţim cu toţi intelectualii care ne iubesc ori ne ajută, ca toate acestea să le putem înfăptui. Nu vrem moartea nimănui, dar o echilibrare vrem! Funcționarul să-şi aibă asigurat postul său, dar şi el să fie pregătit pentru ei. Administraţia să fie administrație şi plugarul plugar, nu sclav, Să avem toată încrederea în noi, căci alături de noi sunt şi unii intelectuali, care ne vor mai fericiți…”
În 1937 a scris o carte cu titlul De ce nu trebuie să fie plugarul român fascist
Un episod mai puțin cunoscut
Un episod mai puțin cunoscut pentru cei mai mulți îl reprezintă cel din 1948, când medicul Uzinei Călan era arestat, Romulus Zăroni a făcut o adresă către primul ministru, la care a anexat memoriul muncitorilor de la Uzinele Călan. Medicul a fost eliberat, dar a fost împușcat mortal în decembrie 1952 când încerca să treacă granița în Iugoslavia.
Anton Rațiu, înalt funcționar în Ministerul de Interne și membru în lotul Lucrețiu Pătrășcanu, spune în cartea sa de memorii, cu referire la fratele său, medicul Uzinei Călan: „Romulus Zăroni, ajuns la Bucureşti, a făcut o adresă către primul ministru, la care a anexat memoriul muncitorilor de la Uzinele Călan, pentru eliberarea lui Emil Rațiu.”
Romulus Zăroni, care a scris și el creații literare, a fost ținta mai multor epigrame, pamflete și bancuri în regimul comunist.
Versuri circulate după 1945, cu referire la „cireada” lui Petru Groza
„Trec pe drum vreo șase boi
înțoliți în haine noi
Și se-ndreaptă spre Palat,
Că-i guvernul democrat.
Groza, fruntea din cireadă,
S-a oprit pe loc să vadă
C-a pierdut la o răscruce
Bou Zăroni, bou Burducea,
Și când turma s-a-ntregit
Boul Groza a mugit:
Voi, tovarăși democrați,
Pentru ce vă rășchirați?
Și-a răspuns boul Zăroni,
Sumecându-și pantalonii:
Nu, că nu ne-am rășchirat,
Numai că ne-am bălegat.”
Epigramă de Păstorel Teodoreanu
Caligula imperator
A făcut din cal senator;
Petru Groza, mai sinistru,
A făcut din bou ministru
Un banc din 1947
Ana Pauker, proaspăt instalată Ministru de Externe, i se adresează protejatului lui Groza: „Salve, Romulus Zăronius!” Derutat, acesta o întreabă: „Adică, cum?” Pauker îi răspunde: „Te-am latinizat”. La următoarea ședință, Zăroni exclamă: „Salve, Anus Paukurus!”. Scandalizată, Pauker ripostează, la rândul ei: „Adică, cum?” Zăroni explică: „“Te-am latrinizat”.
Cu toate acestea, Corneliu Coposu spunea despre Romulus Zăroni că „era un chiabur de mâna întâi (…) avea o bibliotecă impresionantă pentru un țăran, am găsit la el acasă cam 7 – 800 de volume de cultura generală și de cărți politice”.
În 1937, fostul ministru al agriculturii Romulus Zăroni publica volumul De ce nu trebuie să fie plugarul român fascist, Scriitorul, traducătorul și dramaturgul de origine ucraineană Ilie Constantinovschi, „un comunist foarte înflăcărat”, cum îl numea Mihai Șora , scria entuziasmat despre volumul său „de câteva zeci de file, în care într-o limbă simplă sunt trecute prin judecata bunului simț țărănesc și a logicei populare sănătoase.”
Despre celelalte capitole: „dreapta și stânga”, „stările de la noi”, „partidele politice”, „dictatura și deviza ei”, „plugarul în țările fascismului”, „ce să facem?” sau „ce este Frontul Plugarilor?” ne spune că „ar putea servi drept îndreptar, nu numai plugarilor cărora le este adresată.”
Cărticica plugarului Romulus Zăroni, „fiu al suferinței și al ogorului” care, arată Ilie Constantinovschi, a mâncat din jarul adevărului, „este cea mai sigură dovadă că a apus timpul în care apostolii dreptății strigau în pustiul nemărginit, izgoniți și neascultați.”
Colaborator permanent la ziarul Horia, Romulus Zăroni a publicat, pe lângă diverse articole, și poezii. Tot în ziarul Horia a mai publicat o fabulă cu titlul „Sătulul nu crede celui flămând.” Mijloacele de exprese în majoritatea sunt de proveniență folclorică: „Frunză verde”, „foaie verde” etc.
Romulus Zăroni (n. 18 aprilie 1906, Nădăștia de Sus – d. 25 octombrie 1962, București) a fost Ministrul agriculturii și domeniilor în Guvernul Petru Groza (1) (6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946), după care Ministrul cooperației în Guvernul Petru Groza (2) (1 decembrie 1946 – 29 decembrie 1947) și Guvernul Petru Groza (3) (30 decembrie 1947 – 14 aprilie 1948).
