Sichitiu Ion. S-a născut pe 19 ianuarie 1878, în Schela Rugi, judeţul Gorj. A urmat Şcoala fiilor de militari din Craiova, Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină (1897-1899), Şcoala specială de artilerie şi geniu din Charlottemburg, (1902-1904) şi Şcoala Superioară de Război (1909-1911).
Grade militare
Sublocotenent – 1899, locotenent – 1903, căpitan – 1909, maior – 1916, locotenent-colonel – 1917, colonel-1919, general de brigadă – 1928, general de divizie – 1933, general de corp de armată – 1938.
Funcţii – inclusiv militare
- Comandant de secţie în Regimentul 5 Artilerie (1899-1901)
- comandant de secţie şi de baterie în Regimentul 1 Artilerie “Regele Carol I” (1903-1906)
- comandant de secţie şi ajutor la Biroul Mobilizare din Regimentul 5 Artilerie (1906-1908)
- ofiţer adjutant în Brigada 5 Artilerie (1908-1909)
- comandant de baterie în Regimentul 5 Artilerie (1911-1914)
- ofiţer în statul major al Corpului 5 Armată (1914)
- Diferite funcţii în Marele Stat Major (1914-1916)
- şef de cabinet al generalului Constantin Prezan la Marele Cartier General (1916- 1917),
- şef de stat major la Divizia 2 Infanterie (1917)
- ofiţer de legătură la Armata a 9-a rusă (1917)
- şeful Secţiei Operaţii din Marele Stat Major (1918-1920)
- comandant al Regimentului 27/2 Obuziere (1920 – 1921)
- profesor la Şcoala Superioară de Război (1921 – 1926)
- şef de stat major la Inspectoratul General al Intendenţei (1926-1928)
- Inspectoratul General al Aeronauticii (1928 -1929)
- comandant al Brigăzii 13 Artilerie (1929-1930)
- , comandant al Comandamentului Trupelor Aeronautice (1930-1932)
- comandant al Comandamentului Forţelor Aeriene (1932-1935)
- comandant al Corpului 1 Armată (1935-1937)
- inspector al Inspectoratului General de Armată numărul 3 (1937)
- şeful Marelui Stat Major (1 februarie-1 noiembrie 1937).
A fost trecut în rezervă la 1 februarie 1938.
A mai fost ministru al agriculturii şi domeniilor (14 ianuarie 1941 – 19 martie 1942), funcţie din care a demisionat pentru că nu era de acord cu angajarea masivă a armatei în răsărit.
Arestat la 24 septembrie 1946, judecat şi condamnat la 10 ani temniţă grea pentru „crime de război”. A decedat la 29 aprilie 1952, în închisoarea Aiud.
Bibliografie: Hudiță, Ioan; Berindei, Ioan, Jurnal politic. 16 septembrie 1938 – 30 aprilie 1939, Editura Fundației PRO, 2003; Muraru, Andrei, Dicționarul penitenciarelor din România comunistă, Editura Polirom, 2008; Olaru, Corneliu, Un secol de economie românească, 1848-1947, Editura NEWA T.E.D., 2001; Tudorică, Nae, Mărturisiri în duhul adevărului. Între două dictaturi, 6 septembrie 1940 – 5 iunie 1954, Editura Plumb, 1993.