Sinodul cadavrului: Cum a fost Papa Formosus judecat după moarte

Distribuie


Sinodul cadavrului, un eveniment care a avut loc în ianuarie 897, este unul dintre cele mai neobișnuite și macabre episoade din istoria Bisericii Catolice. Sub conducerea Papei Ștefan al VI-lea, acest sinod a fost convocat pentru a-l judeca postum pe Papa Formosus, care murise în aprilie 896.

Contextul Sinodului

În acea perioadă, Biserica Catolică și statul papal erau profund implicate în politicile și intrigile Europei medievale. Luptele pentru putere dintre diferite facțiuni nobiliare și regale au influențat adesea alegerile și acțiunile liderilor Bisericii Catolice. Papa Formosus, o personalitate complexă, s-a implicat într-o serie de manevre politice și a format alianțe care, în cele din urmă, i-au adus un număr considerabil de adversari​

Ștefan al VI-lea, succesorul lui Formosus și unul dintre criticii săi, a fost influențat de Lambert de Spoleto și mama sa, Agiltrude, să organizeze acest sinod neobișnuit. Corpul lui Formosus a fost exhumat, îmbrăcat în veșminte papale și plasat pe un tron în sala sinodului. Un diacon a fost desemnat să răspundă în numele lui Formosus la acuzațiile aduse.

Acuzațiile aduse împotriva lui Papa Formosus cuprindeau mai multe aspecte, printre care se numără încălcarea legilor canonice prin schimbarea neautorizată a sediului său episcopal, acuzația de perjur și acuzația de a fi ocupat poziția de episcop fără a avea calitățile clericale necesare. Aceste acuzații nu doar că reflectau normele canonice stricte ale perioadei respective, dar ilustrau și intensitatea rivalităților politice și personale care marcau acea eră​

Citește și Evreii în Evul Mediu: Între persecuție și progres

Sinodul a ajuns la concluzia că Papa Formosus a fost nedemn de pontificat. Ca urmare, i-au fost anulate toate măsurile și actele, iar învestiturile efectuate de el au fost declarate invalide. Corpul său a fost dezbrăcat de veșminte papale, i-au fost tăiate degetele de la mâna dreaptă folosite pentru binecuvântări și a fost aruncat în râul Tibru. Această acțiune a fost menită să elimine orice posibilă venerare a lui Formosus ca sfânt sau martir.

Reacția publicului la acest spectacol macabru a fost de respingere, iar Ștefan al VI-lea a fost ulterior înlăturat și executat. Trupul lui Formosus a fost recuperat din Tibru și reîngropat cu onoruri în Bazilica Sfântul Petru. Papa Teodor al II-lea, succesorul lui Ștefan, a anulat Sinodul cadavrului, urmat de Papa Ioan al IX-lea, care a confirmat anularea acestui sinod și a excomunicat pe cei implicați în judecarea lui Formosus.

Cine a fost Papa Formosus

Papa Formosus, născut în jurul anului 816, probabil în Roma, a avut o carieră lungă și complexă în cadrul Bisericii Catolice, înainte de a deveni papă. Viața sa este marcată de multiple evenimente semnificative și controverse care l-au urmărit chiar și după moarte. Papa Formosus a intrat în istoria papală în 864, când a fost numit de Papa Nicolae I ca episcop cardinal de Porto–Santa Rufina, Italia. Această poziție a marcat începutul ascensiunii sale în ierarhia Bisericii.

În 867, Papa Formosus a fost desemnat ca legat la curtea bulgară. În timpul acestei misiuni, țarul Boris I a solicitat ca Formosus să fie numit arhiepiscop al Bulgariei, o cerere care a fost refuzată pe baza regulilor canonice care interziceau schimbarea sediilor episcopale. Începând cu anul 872 a devenit un candidat puternic pentru papalitate.

După ce a fost exilat și i s-a retras statutul de cardinal sub Papa Ioan al VIII-lea, Papa Formosus a fost restaurat în poziția sa de cardinal de către Papa Marinus I în 883. Formosus a fost ales papă la 6 octombrie 891, după moartea Papei Ștefan al V-lea. Pontificatul său a fost marcat de implicarea în dispute politice, atât în interiorul cât și în afara Italiei.

Papa Formosus a murit pe 4 aprilie 896. Moartea sa a deschis calea pentru următorul capitol controversat din istoria sa – Sinodul cadavrului și judecarea sa postumă.

Controversele din jurul pontificatului său și evenimentele postume au continuat să fie subiect de dezbatere și analiză în istoriografia bisericească.