Stoica Vasile. S-a născut pe 1 ianuarie 1889, în Avrig, Sibiu. A terminat școala elementară din orașul natal, a urmat apoi cursurile Școlii ortodoxe din Brașov și Liceul Unguresc din Sibiu. Între anii 1909 – 1913 a urmat Facultatea de Litere din Budapesta, cu specializări în Franța, la Paris (două semestre) și în București.
Activitatea politică
Din anul 1909 a devenit membru al Partidului Național Român din Transilvania și Ungaria. În luna octombrie 1913 a devenit președinte al organizației culturale „Petru Maior” a studenților români din Budapesta. Profesor în anul 1913. Totodată, a fost cel care a redactat „Proclamațiile către Țară și Armată”, lansate de regele Ferdinand I cu prilejul intrării României în primul război, în august 1916. S-a remarcat prin participarea sa ca voluntar în acest război, fiind rănit de două ori și operat în mai multe rânduri la Iași. Decorat cu „Virtutea Militară”.
Activitatea diplomatică
Din 1918 a cunoscut o carieră diplomatică fulminantă. A participat, în perioada 22 iunie – 5 iulie 1918, în calitate de cofondator, la înființarea Ligii Naționale a Românilor din America, unde a fost ales președinte. Liga a fuzionat, în data de 13 septembrie 1918, cu Comitetul Național Român din Transilvania și Bucovina, fondat în aprilie 1918, la Paris, sub președinția lui Traian Vuia. În luna februarie, 1919, a participat, ca ofițer de legătură între delegațiile engleză și cea americană, la Conferința de Pace de la Paris, la propunerea lui Ion I.C. Brătianu. Între 1930 – 1936 a fost ministru plenipotențiar la Tirana și Sofia. În perioada 1937 – 1939 a fost ambasador în Țările Baltice. În perioada 1939 – 1945 a fost secretar general al Ministerului Afacerilor Externe, iar în 1946 a fost delegat la Conferința de Pace de la Paris.
Detenția
În luna decembrie, 1958, Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat la 10 ani închisoare corecţională, învinuit că a manifestat o atitudine duşmănoasă faţă de ţara sa, fiindu- i, totodată, confiscate bunurile, iar familia a fost evacuată din imobilul în care locuiau. A decedat la data de 27 iulie 1959 în închisoarea de la Jilava.
Bibliografie: Giurescu, Dinu C. (coordonator.) Istoria României în date, Editura Enciclopedică, 2003; Ionescu, Serban N., Dicționarul panoramic al personalităților din România. Secolul XX, Editura Victor Frunză, 2006; Lăcustă, Ioan, De la o unire la alta, Editura Albatros, 2005; Tudorică, Nae, Mărturisiri în duhul adevărului: Între două dictaturi, 6 septembrie 1940 – 5 iunie 1954, Editura Plumb, 1993.
