Și înainte, și după 1940, în orașul Călan, comunitate cu un număr însemnat de etnici maghiari, germani, români sau romi, au avut loc manifestări politice naționaliste. Mișcarea Legionară a cunoscut o activitate intensă, aici au luat naștere si au activat mai multe cuiburi legionare.
Persoane din Călan condamnate pentru rebeliune legionară – 1941 – au fost, printre alții: Dănilă Ioachim, condamnat la un an închisoare; Voicu Ioan, condamnat la 2 ani închisoare; Țăran Ioan, condamnat la 3 ani închisoare; Timișan Emil, condamnat la 4 ani închisoare.
Tot aici și-a desfășurat activitatea, o perioadă scurtă, organizația Maghyar Nepi Egyseg, fracțiune a Partidului Maghiar.
O notă a Securității, semnată de Petre Dobre, Instructor al Secției de Cadre a C.C. al P.C.R., informa în 1959:
„Din discuțiile avute cu tov. Bogdan președintele Colegiului de partid Hunedoara asupra organizației maghiare „Maghyar Nepi Egyseg ” (M.N.E) care a existat în anii 1940-1944 la Călan și pe Valea fiului (Petroșani) a reieșit că această organizație a fost o fracțiune a Partidului Maghiar (Maghyar Part ) prin care recruta sub diferite forme (religioase, de ajutorare, etc.) membri pentru acest partid. Organizația avea un caracter pur naționalist”.
Citește și Cultul personalității soților Ceaușescu în orașul Călan
Emil Timişan, preot legionar din Sâncrai, descris ca tâlhar ordinar, tiran si om de nimica
Emil Timişan s-a născut la 12 februarie 1907, în satul Sâncrai, Călan. A absolvit școala primară în satul natal, studiile liceale în municipiile Orăştie și Petroșani (1924). Între 1925 – 1927 a fost student al Institutului Teologic din Arad, pe care l-a absolvit. Un an mai târziu, în aprilie 1928, a fost hirotonit preot de către Mitropolitul Nicolae Bălan în parohia din localitatea natală. A fost căsătorit și a avut doi copii, un băiat și o fată.
În perioada interbelică și-a manifestat simpatia pentru Mișcarea Legionară, la care a aderat. A fost șef de sector peste mai multe cuiburi. În anul 1941, în urma rebeliunii legionare, i s-a intentat un proces în care a fost acuzat de faptul că ar fi dat ordin pentru dezarmarea jandarmilor de la postul din comuna Crișeni (în prezent stradă a orașului Călan). Acuzații pe care le-a negat în timpul procesului, susținând că totul este o înscenare.
În martie 1941, Barbara Leonte din satul Batiz, Călan, a solicitat ca, alături de Emil Timişan, preoții Măciucă Lazăr din Ocolișul Mare și Boila Ioan din Cerișor, niste „tâlhari ordinari”, care „în fruntea rebelilor îndemnându-i cu pistolul în mână ca acești rebelionari să înfrunte soldatul român”, să fie scoși din preoție ca „tirani si oameni de nimica”. Fapt care s-a și petrecut
După instaurarea regimului comunist a fost arestat din nou, la 14 mai 1948. Pe 9 iulie 1948, prin sentința nr. 931 a Tribunalului Deva a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională pentru infracțiunea de „răspândire de știri false“.
Citește și Unitatea Administrativ Teritorială Călan, la recensământul din 1920
Câțiva ani mai târziu, la data de 18 iulie 1952, pentru că figura în arhiva fostei Siguranțe ca fost șef de sector şi cu participare la rebeliunea legionară, a fost arestat ultima dată. În urma anchetei a primit o detenție administrativă de 24 de luni, pe care a efectuat-o la Valea Neagră (ianuarie 1953), Borzești (august 1953) şi Onești (martie 1954). A fost eliberat la 21 mai 1954 din colonia de muncă Onești.
Anterior, drept răsplată pentru serviciile aduse învățământului, contribuind la construcția unor instituții de învățământ, lui Emil Timişan i s-a conferit medalia „Răsplata Muncii”, prin decretul regal nr. 2.686 din 27 noiembrie 1936.
Maisel Robert, fost deportat în Uniunea Sovietică, descris ca „element periculos regimului nostru, capabil de orice murdărie”
La începutul anului 1945, din orașul Călan au fost deportați peste 150 de etnici germani, majoritatea s-au reîntors în 1949, alții au fost dați dispăruți sau au decedat în timpul deportării.
Fost deportat în Uniunea Sovietică, datorită originii sale germane, Maisel Robert se află printre supraviețuitorii gulagului. Fiind cunoscută originea sa, autoritățile i-au supravegheat activitatea, asemeni multor muncitori din uzina „Victoria”. Descrierile făcute de autoritățile comuniste nu sunt tocmai pozitive. Arhivele Naționale, fondul Sidermet Călan, consemnează cu privire la persoana sa că a fost un element periculos regimului comunist, tocmai pentru care s-a sugerat să nu i se încredințeze munci de răspundere.
„(…) fiind un element foarte abil şi cunoscând limba rusă s-a atașat ușor de comandantul lagărului făcând mare paradă de comunism. Provoca discuții cu tovarășii de muncă susținând că nemții au câștigat războiul şi criticând regimul comunist, iar apoi să se ducă la comandantul lagărului să spună că acei tovarăși cu care a discutat înjură şi critică regimul comunist. […] Este un element periculos regimului nostru, capabil de orice murdărie pentru a-şi atinge scopurile personale. Nu i se poate încredința munci de răspundere neprezentând încredere. Nu se poate conta pe el şi este un dușman al regimului actual” (SURSA: Arhivele Naționale)
Iancu Lazăr, „teroristul” din Călan, condamnat pentru o presupusă tentativă de lovitură de stat
Fost deținut politic, Iancu Lazăr, domiciliat în orașul Călan, strada 30 decembrie, nr. 72, împreună cu Teodor Ungureanu ar fi plănuit o lovitură de stat, care urma să aibă loc la 18 martie 1949, a fost însă arestat pe 3 decembrie 1950 și maltratat în timpul anchetei la Securitatea Timișoara.
În urma procesului a fost condamnat de Tribunalul Militar Timișoara prin sentința nr. 1073/15 octombrie 1951 la 7 ani închisoare. Detenție la Timișoara şi Aiud. Conform fișei de deținut, acuzația oficială a fost de uneltire contra ordinii sociale.
Iancu Lazăr s-a născut pe 12 septembrie 1913, în comuna Bobâlna, fiul lui Petru și Elena, țărani plugari. Căsătorit cu Florica, funcționar ca el. Împreună au domiciliat în comuna (la data aceea) Călan. În trecut, Iancu Lazăr a fost subofițer activ. Nici înainte, nici după război, nu a fost afiliat politic.
După eliberarea din detenție a continuat să fie supravegheat de Departamentul Securității Statului.
În UAT Călan, după 1947, s-au înregistrat un număr ridicat de arestări politice. Anterior, în 1945, peste 150 de etnici germani au fost deportați în URSS. În timpul guvernării mareșalului Antonescu au fost deportate de aici în Transnistria mai multe familii de romi.
Citește și Fost deputat de Hunedoara și acuzator public pe lângă Tribunalul Poporului, „susținut cu însuflețire” de furnaliștii din Călan
Primar, artizan al Marii Uniri, pe plan local, arestat și condamnat
Este vorba despre Ciobanu Trăilă, fost Membru al Partidului Național Țărănesc (PNȚ) și comandant în Gărzile Naționale Române din satul Grid, UAT Călan. Personalitate implicată în viața satului. A luat cu mai multe ocazii parte la dansuri populare (jocul călușarilor).
Ciobanu (în unele documente Cioban) Trailă s-a născut pe 26 noiembrie 1895, fiul lui Nicolae și al Martei, căsătorit cu Maria Ciobanu. A avut doi băieți și o fată.
În 1958 a fost arestat și condamnat la o pedeapsă de opt ani de închisoare pentru uneltire, conform fișei de deținut. Din fișa de deținut aflăm că a fost afiliat PNȚ. Afilierea la PNȚ o regăsim și în Arhivele Naționale. În alte documente ale securității figurează ca afiliat PNL.
În aceeași perioadă, din familia sa, a fost arestat și Victor Ciobanu.
În vara anului 1941, Regele Mihai I conferea foștilor membri ai Gărzilor Naționale Române din Transilvania Medalia „Ferdinand I” cu spade pe panglică, printre cei decorați s-a aflat și el.
Fost prizonier, condamnat de regimul comunist
Wilhelm König s-a născut pe data de 20 februarie 1920, în Călan, unde a copilărit. Fiul lui Iosif, de profesie minier, și al Mariei König, casnică. A fost arestat pe data de 16 februarie 1953 și condamnat de Tribunalul Militar Teritorial București la opt ani de închisoare pentru „crimă de înaltă trădare”. Eliberat în 13 februarie 1961. La data arestului a fost prizonier repatriat, anterior a lucrat ca turnător. A fost căsătorit în localitatea Mânerău cu Silvia Cușț, alături de care a avut un băiat.
După 23 august 1944, constrânși sau nu, de teamă sau din convingere, muncitorii și intelectualii din Călan și-au manifestat solidaritatea cu liderul de la Kremlin. În aceeași perioadă s-au ținut adunări populare, s-a cultivat intens cultul personalității lui Stalin și Gheorghiu-Dej. Tot aici s-a înființat printre primele filiale din țară a Uniunii Femeilor Antifasciste din România (UFAR), prima organizație feminină importantă a mișcării comuniste din România.
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News