Topor Ioan (n. 1885 – d. 1950)

Topor Ioan. S-a născut pe 1 decembrie 1885, în comuna Tudor Vladimirescu, județul Brăila. Și-a efectuat studiile la Școala fiilor de militari din Iași, după care a urmat Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și Școala specială de cavalerie, București. A comandat mai multe unități de jandarmi, precum cele din Cernăuți, Botoșani, Ismail, Oradea, Brașov. A fost apoi avansat general de brigadă la 1 aprilie 1937, iar din 22 octombrie 1942 general de divizie.

În anul 1940 a îndeplinit funcția de comandant al Jandarmeriei Române. A fost Comandant al Jandarmeriei armatei, care a acționat pe frontul de est. Totodată, Iian Topor a participat la deportarea evreilor români în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în urma căruia a fost condamnat, sub acuzația „crime de război”. A decedat în 22 iunie 1950 la închisoarea Aiud.

Bibliografie: Ancel, Jean (editor), Contribuţii la istoria României, Editura Hasefer, 2003; Buzatu, Gheorghe; Chepetea, Stela; Cârstea, Marusia, Pace și război (1940- 1944), Casa Editorială Demiurg, 2008; Carp, Matatias, Transnistria, Editura Diogene, 1996; Mihalache, Vasile; Suciu, Ioan, Jandarmeria română 1850-1949, Editura Ministerului de Interne, 1993; Muraru, Andrei (coord..), Dicționarul penitenciarelor din România comunista. 1945-1967, Editura Polirom, 2008; Solonari, Vladimir, Purificarea naţiunii, Editura Polirom, 2009.

Indice – Deținuți politic