Tratatul de la București, cunoscut adesea sub denumirea de Pacea de la Buftea-București, reprezintă un capitol semnificativ din istoria României în timpul Primului Război Mondial. Semnat la 7 mai 1918, acest acord de pace a implicat România, Imperiul German și Austro-Ungaria, marcând sfârșitul campaniei românești din cadrul războiului.
În contextul Primului Război Mondial, România a fost prinsă între forțele politice și militare care au reconfigurat Europa. Revoluția din 7 noiembrie 1917 a adus la putere bolșevicii, conduși de Lenin și finanțați de Germania. Înlăturarea guvernului republican democrat al lui Kerenski și retragerea Rusiei din război au lăsat România fără un aliat important. Epidemia de tifos care a decimat populația civilă și ostașii a amplificat vulnerabilitatea României, determinând încheierea campaniei sale din război.
Negocierile preliminare pentru pace au fost semnate la 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea, de unde provine numele de Pacea de la Buftea-București. Constantin Argetoianu, reprezentantul României, a negociat cu reprezentanții Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei.
Citește și Tratatul de la București din 1913: Războaiele balcanice și reconfigurarea hartei Europei
Tratatul final de pace a fost semnat la 24 aprilie/7 mai 1918, la palatul Cotroceni din București. Condițiile sale au fost severe pentru România. Aceasta a trebuit să cedeze Dobrogea de sud, o parte din Dobrogea de nord și controlul asupra trecătorilor Munților Carpați. De asemenea, România a concesionat exploatările petroliere și șantierele navale Germaniei pe o perioadă de 90 de ani.
Cu toate acestea, tratatul de pace a adus și câteva beneficii pentru România. Puterile Centrale au acceptat unirea Basarabiei cu România, astfel încât regatul, deși învins, s-a mărit. Deși tratatul a fost ratificat de Parlamentul României, nu a fost promulgat de Regele Ferdinand I.
Implementarea tratatului a durat doar șase luni. Cu semnele de epuizare ale Puterilor Centrale în octombrie 1918, România a reluat ostilitățile împotriva lor, ajutată de un corp expediționar al armatei franceze. Acesta a condus la Marea Unire din decembrie 1918, prin care toate teritoriile cu populație majoritară românească au intrat în componența României.
Prin urmare, Tratatul de Pace de la București 1918 marchează o perioadă de transformare și redirecționare pentru România. A reprezentat un moment crucial în timpul Primului Război Mondial și a avut un impact considerabil asupra formei pe care România a luat-o ulterior.