Tratatul de la Trianon, semnat pe 4 iunie 1920, a marcat o schimbare semnificativă în configurarea politică și geografică a Europei post-Primul Război Mondial. Acordul a stabilit nu doar sfârșitul formal al Imperiului Austro-Ungar, ci a și reconfigurat frontierele Ungariei cu țările sale învecinate: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (care a devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia.
Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria de tratate de pace încheiate la finalul războiului, alături de cele semnate de Puterile Aliate cu Germania, Austria, Bulgaria și Turcia. Semnarea acestui tratat s-a realizat într-un cadru solemn, în Palatul Marele Trianon de la Versailles, implicând 16 state aliate (inclusiv România) și Ungaria.
Structura tratatului a cuprins patru părți principale. Prima parte a inclus Pactul Ligii Națiunilor, un document fundamental care a constituit o referință pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial. A doua parte a fost dedicată definirii frontierelor Ungariei cu statele vecine, conturând astfel actualele granițe ale Ungariei. În această secțiune, tratatul a consfințit anexarea unor teritorii importante la statele vecine, printre care Transilvania și partea de est a Banatului la România, Burgenland la Austria, sau teritoriul Croației-Slavoniei și Voivodinei la Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor.
Citește și Relațiile româno-sovietice în perioada interbelică: o analiză a evoluției și consecințelor
Partea a treia a tratatului, intitulată „Clauze politice pentru Europa”, a stabilit o serie de clauze care reglementau cadrul bilateral al relațiilor dintre Ungaria și statele vecine, precum și dispoziții referitoare la cetățenie și protecția minorităților naționale. Partea a patra, numită „Interesele Ungariei în afara Europei”, a cuprins prevederi referitoare la renunțarea Ungariei la tratatele încheiate anterior cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) și China.
Implementarea dispozițiilor tratatului a implicat un proces de delimitare a frontierelor Ungariei cu statele vecine în anii imediat următori. A fost, de asemenea, o perioadă în care au fost aplicate în mod parțial dispozițiile tratatului referitoare la minoritățile din Ungaria, ceea ce a dus la un proces de asimilare și la formarea unei societăți etnic omogene în Ungaria.
Tratatul de la Trianon a avut un impact semnificativ asupra Ungariei și populației sale. Deși a recunoscut existența unui stat maghiar independent, acest lucru s-a realizat în frontiere drastic reduse. Aceasta a fost percepută de către maghiari ca o catastrofă națională, marcând sfârșitul unui capitol important al istoriei lor – regatul Sfântului Ștefan. Cu toate acestea, tratatul de la Trianon a contribuit la conturarea unei noi realități geopolitice în Europa Centrală, consolidând existența unor noi state independente și reîntregirea celor existente deja. Deși existau speranțe și tentative de revizuire a tratatului, frontierele de la Trianon au fost reconfirmate în 1947, prin Tratatul de Pace de la Paris, consfințind realitatea geopolitică stabilită cu aproape trei decenii înainte.
