Tun de semnalizare descoperit cu ocazia săpăturilor arheologice de la Cetatea Mikó din Miercurea Ciuc

Săpăturile arheologice de la Cetatea Mikó au scos la iveală faptul că fortificaţiile erau încă vizibile în anii1950 şi au fost probabil îndepărtate atunci când castelul a fost folosit ca şcoală de tractoare. Rezultatele săpăturilor au fost prezentate vineri de primarul Korodi Attila şi arheologul Darvas Lóránt. Una dintre cele mai importante descoperiri este un tun de semnalizare din secolul al XIX-lea.

Potrivit autorităţilor, în partea de vest şi de nord a Cetăţii Mikó se desfăşoară săpături arheologice inedite: sub conducerea arheologului Darvas Lóránt, se cercetează, în mai multe secţiuni, sistemul de fortificaţie de odinioară a clădirii. Cercetările pun baza unei lucrări ample de reconstrucţie.

„Nu vedem încă sfârşitul proiectului nostru de reconstrucţie a şanţului şi a valurilor de apărare, dar datele pe care le-am descoperit acum ne oferă o imagine mult mai clară a istoriei Cetăţii Mikó. Obiectivul nostru pe termen lung este de a arăta vechiul peisaj istoric al oraşului”, a declarat Korodi Attila, primarul municipiului.

„Sarcina noastră a fost să ne oferim un punct de plecare pentru proiectarea reconstrucţiei. Din acest motiv, am explorat fostul sistem de apărare în mai multe secţiuni. Am găsit o mulţime de ceramică, ţigle, fragmente de ţevi, oase de animale, bile de plumb, precum şi un tun de semnalizare care a fost aruncat împreună cu gunoiul de la sfârşitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea. Acesta nu a fost folosit în scopuri militare şi vom putea estima data producerii sale după ce va fi restaurat”, a spus arheologul Darvas Lóránt.

Citește și O echipă de arheologi a dezgropat o secţiune dintr-o statuie a faraonului Ramses al II-lea

O altă descoperire importantă – a adăugat Darvas – este că sistemul de şanţuri era încă vizibil în anii 1950. Arheologii presupun că şanţurile rămase au fost umplute ulterior din valurile de apărare ridicate, deoarece în timpul săpăturilor au fost găsite deşeuri din acea perioadă.

În secolele anterioare, între castelul propriu-zis şi zidul exterior exista un şanţ şi un val de apărare. Pământul scos din şanţ a fost folosit pentru a înălţa valurile de apărare, dar şanţul a fost astupat. Proiectul de reconstrucţie va pune în valoare acest triplu sistem de fortificaţie (şanţ, val, bastion exterior) prin reconstruirea unui mediu cât mai autentic.

Şanţurile săpate în cursul cercetărilor de acum vor fi astupate în zilele următoare cu scopul conservării. Arheologii se aşteaptă ca procesul de avizare să implice cercetări complete, astfel în viitorul apropiat ne putem aştepta la săpături şi mai spectaculoase.