Un consilier USR din Buzău cere retragerea titlului de cetățean de onoare acordat în 2019 actorului Dan Puric

Distribuie

În plenul şedinţei Consiliului Local Municipal care a avut loc luni la Buzău, consilierul USR Irinel Cârstea a propus retragerea titlului de cetăţean de onoare acordat actorului Dan Puric.

„Avem un cetăţean de onoare care a criticat în mod constant apartenenţa României la UE şi la NATO. Dat fiind această situaţie, vă rog să ne gândim dacă mai este oportun să fie cetăţean de onoare al municipiului Buzău. Nu vreau să-i dau numele, vreau să vă spun doar că am citit cărţile dânsului şi am fost la spectacolele dânsului. Este vorba despre domnul Dan Puric, probabil că ştiţi luările sale de poziţii cu privire la apartenenţa României la UE şi la NATO „, a declarant Cârstea, citat de News.ro.

În faţa acestei propuneri, primarul Buzăului, Constantin Toma, a replicat; „Iertaţi-mă, vă spun direct: bateţi câmpii! Vă mulţumesc!”

Dan Puric (n. 12 februarie 1959, Buzău, România) este un actor, eseist, autor și regizor de teatru român, apreciat de presă ca un militant politic de extrema dreaptă. Actorul a devenit cetăţean de onoare al municipiului Buzău în anul 2019.

Citește și USR Constanţa cere anularea unui spectacol al lui Dan Puric, acuzând simpatiile actorului pentru Rusia şi Vladimir Putin

Andrei Pleșu, despre actor (2009)

„La cât e de inteligent și de angajat spiritual, aș fi așteptat să-l văd mai smerit, mai aproape de discursul unui mărturisitor decât de acela al unui gânditor amator. Dar mai e ceva: domnul Puric a adoptat o strategie pedagogică riscantă. Când vrei să educi pe cineva, nu începi prin a-l flata. Dacă vrei ca cineva să învețe ceva, nu-i spui mereu că n-are nimic de învățat. Or, domnul Puric încurajează un soi de legendarizare arbitrară a națiunii, din care rezultă că ea frizează desăvârșirea. Atunci la ce bun s-o mai dăscălești? Suntem unici, persecutați de tot mapamondul, singurii creștini adevărați, speranța lumii, gloria speciei! Asta e gândire de tip Becali. Domnul Puric n-ar trebui să facă posibile asemenea analogii”, scria Andrei Pleșu în 2009.