Deschideți ochii și pregătiți-vă pentru o călătorie într-un univers paralel, o lume în care Dacia nu este doar centrul geografic al lumii, ci și al înțelepciunii, mitologiei și literaturii universale. Aici, Decebal nu este numai un rege, ci un zeu, iar Traian este un vilain, un Darth Vader al istoriei, născocit pentru a înălța figura divină a lui Decebal.
V-ați gândit vreodată că Dacia ar putea fi buricul lumii? Ei bine, există unii care nu doar că au avut această idee, dar o și vehiculează cu seriozitate. În acest tărâm alternativ al istoriei, Nicolae Densușianu este cârmaciul unei nave care ne poartă pe valurile unui ocean de naționalism și exagerări.
Imagineați-vă un loc unde Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, s-a născut, nu în Betleem, ci în vreo stână dacică, ascultând colinde străbune în loc de cântece iudaice. Unde Biblia este reinterpretată într-un mod unic, cu pasaje alese cu grijă pentru a susține o teorie care n-ar trece testul niciunei școli duminicale.
Această istorie alternativă, această Dacie cosmica, este populată de personaje precum Gheorghe Funar, care, mai mult decât un istoric, pare să fie un scenarist de science fiction. Un autor care nu scrie despre istorie, ci își trăiește propriul scenariu, unde el este eroul care luptă împotriva Vaticanului, aducând la lumină adevărul ascuns al originii Fiului Domnului.
Citește și Decebal și războaiele Daco-Romane: O analiză a conflictului dintre Dacia și Imperiul Roman
În această lume, colindele nu sunt simple cântece de Crăciun, ci evanghelii străvechi care revelează adevăruri ascunse. Pentru Funar, Dacia esteb un Eden unde pomii înfloresc în Decembrie.
Să nu uităm, aceasta este o Dacie alternativă, o lume construită pe exagerări și interpretări forțate. Realitatea este că Dacia a fost o civilizație importantă, dar nu centrul universului. Decebal a fost un rege puternic, dar nu un zeu. Iar Traian, indiferent de ce ar spune acesti entuziaști ai istoriei alternative, nu a fost un Darth Vader, ci un împărat roman care a jucat un rol major în istoria Daciei.
Istoria este, în esență, studiul trecutului, iar interpretările acesteia ar trebui să se bazeze pe dovezi concrete, nu pe exagerări sau naționalism dezlănțuit. Să îl venerăm pe Decebal pentru curajul său, să îl criticăm pe Traian pentru cucerirea sa, dar să nu ne pierdem în labirintul unei istorii fictive. Dacia merită mai mult decât atât.