Ursu Gheorghe. S-a născut pe 1 iulie 1926, în Soroca, Basarabia. Între anii 1932 – 1941 a urmat cursurile școlii primare și apoi ale Liceului din Soroca. A continuat să învețe la liceul „Vasile Alecsandri” din Galați (1942 – 1945), unde s-a mutat cu familia. Între anii 1945 – 1950 a urmat studiile la Politehnica din Bucuresti, Facultatea de Constructii. A fost membru P.C.R., din care a fost exclus din cauza prieteniei cu „elemente reacționare”. (1950). În perioada 1950 – 1985 a lucrat la Institutul de proiectări în construcții, București.
A desfășurat o intensă activitate publicistică odată cu debutul în ziarul Ecoul (1944). În 1984 a fost denunțat că deținea un jurnal cu însemnări (1949 – 1984) și alte manuscrise. Interogat în legătură cu scrisorile trimise către Europa Libera, criticile și satirele anti-comuniste și anti-ceaușiste din jurnal, a refuzat să-și dezvăluie prietenii disidenți.
A fost arestat și cercetat la data de 21 septembrie 1985 sub pretextul de tăinuire de valută, 16 dolari care au fost găsiți la domiciliul său în urma percheziției. S-a stins din viață în 17 noiembrie 1985 în urma torturilor din arestul securității, București.
În luna octombrie 2003, foștii colonei de miliție, Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru uciderea disidentului.
Bibliografie: Andreescu, Gabriel, Spre o filozofie a disidenţei, Editura Litera, 1992; Bârsan, Victor, Marea călătorie. Viaţa şi moartea inginerului Gheorghe Ursu, Editura Pythagora, 1998 Deletant, Dennis, Banalitatea răului. O istorie a Securităţii în documente 1949-1989, Polirom, 2002; Scorpan, Costin, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, 1997.
Indice – Deținuți politic
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News