Václav Havel: Dramaturg, disident și președinte

Václav Havel, născut pe 5 octombrie 1936 în Praga, Cehoslovacia, și decedat pe 18 decembrie 2011 în Hrádeček, Cehia, este o figură emblematică a secolului al XX-lea, cunoscut pentru contribuțiile sale în domenii ca literatura, politica sau drepturilor omului.

Născut într-o familie înstărită, Václav Havel a suferit de pe urma regimului comunist încă din adolescență. Privat de șansa de a urma studii universitare, a urmat cursuri de seral și s-a dedicat poeziei, fiind influențat de Kafka, chiar dacă operele acestuia erau interzise în acea perioadă. După terminarea serviciului militar, a lucrat ca mașinist la Teatrul pe balustradă din Praga și a studiat arta dramatică prin corespondență.

Familia sa a fost etichetată drept pro-Germană după lovitura de stat din 1948, condusă de Moscova, pierzându-și proprietățile și fiind supusă represiunilor politice. Cu toate acestea, Václav Havel a perseverat, urmând cursuri de liceu la seral și s-a înscris la Institutul Politehnic din Praga în 1957. Prima sa piesă reprezentată a fost „Petrecerea din grădină” în 1963, iar „Largo Desolato” este considerată una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale. În 1964, s-a căsătorit cu Olga Šplíchalová, alături de care a trăit până la moartea acesteia în 1996.

Cariera sa politică a început din postura de disident. A fost dat afară de la teatru în 1968, în anul Primăverii de la Praga, iar activismul său politic i-a adus cinci ani de închisoare. A contribuit la redactarea Cartei 77, un manifest politic critic la adresa regimului comunist și a dezvoltat teoria „post-totalitarismului”, care descria viața socială și politică după prăbușirea comunismului.

Citește și Filmul biografic „Napoleon”, în regia lui Ridley Scott, a avut premiera la Paris

A fost unul dintre liderii Revoluției de Catifea din 1989, devenind președinte după primele alegeri libere. Pe 29 decembrie 1989, a fost ales președinte al primului parlament liber. În 1996, împreună cu filantropul japonez Yohei Sasakawa și laureatul premiului Nobel pentru pace Elie Wiesel, a fondat Forum 2000, o organizație menită să identifice problemele cheie ale societății contemporane și să dezvolte soluții pentru conflictele religioase, culturale sau interetnice.

Un moment dificil în cariera sa politică a fost destrămarea Cehoslovaciei în 1992, un eveniment pe care Václav Havel l-a contestat. A demisionat pe 20 iulie 1992, după ce parlamentul a refuzat să-l realeagă ca președinte. Astfel, Havel Václav a devenit ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Cehiei. În 1993 a devenit primul președinte al Cehiei. După moartea soției sale în 1996, s-a recăsătorit în 1997 cu actrița Dagmar Veškrnová.

A fost reales președinte în 1998, în ciuda problemelor de sănătate cauzate de ani de detenție și exces de tutun. S-a retras din viața politică în 2003, după încheierea celui de-al doilea mandat de președinte, iar biroul său a fost ocupat de marele său oponent, Václav Klaus.

Ceremonia funerară a lui Václav Havel din 23 decembrie 2011, desfășurată în Catedrala Sfântul Vitus din Praga, a adunat lideri mondiali, inclusiv Nicolas Sarkozy, Traian Băsescu, Christian Wulff, David Cameron și Hillary Clinton.

Václav Havel a fost omagiat pentru contribuțiile sale semnificative la lupta pentru libertate și democrație. Piesa lui Samuel Beckett, „Catastrofa”, i-a fost dedicată, iar pasiunea sa pentru fumat a rămas notorie. Operele sale dramatice includ „Petrecerea din grădină”, „Memorandumul”, „Largo desolato”, iar în literatură este cunoscut pentru opere ca „Scrisori către Olga” sau „Puterea celor fără de putere”.