Vadim Tudor, despre „o oarecare Monica Lovinescu”

Aflat în conflict cu disidenții anticomuniști din exil, fostul președinte PRM, publicistul Vadim Tudor, a avut cu mai multe ocazii, anterior anului 1990, replici acide la adresa acestora în ziare sau reviste ca Săptămâna, România literară sau Luceafărul.

Întru-un articol care „se constituie într-o viguroasă replică la adresa mistificatorilor de peste hotare ai realității românești, ai adevărurilor civilizației românești contemporane”, publicat în ziarul Săptămâna culturală a Capitalei din data de 10 ianuarie 1986, sub semnătura lui Corneliu Vădim Tudor, reprodus în Luceafărul, fostul președinte PRM vorbește despre „(…) o oarecare Monica Lovinescu, «rătăcită» pe meleaguri străine și care varsă venin și urlete la un post de radio străin, afirma nu demult că însăși Biserica Neagră din Brașov a fost demolată. Acestea sunt enormități pe care le debitează trădătorii de țară. (…).”

Anterior, în 1985, Monica Lovinescu nota în memoriile ei despre un atac „destul de ordinar” al lui Vadim Tudor. În același jurnal nota, în martie 1985: „m-a înjurat şi Vadim Tudor în România literară, iar Artur Silvestri continuă şi el.”

Citește și Poetul Adrian Păunescu, descris de presa română din exil

În vara acelui an, disidenta nota, cu sarcasm, „Vadim Tudor ne acuză în Săptămâna, pe mine şi pe V., că ne «plagiem» reciproc. Marea lor obsesie: toată lumea să plagieze, ca Eugen Barbu să nu mai fie singurul…”

Lovinescu aduce critici și la adresa scriitoarei Nina Cassian, care ar fi spus despre Corneliu Vadim Tudor că e „versificator bun”.

După 1947, Monica Lovinescu a fost una dintre cele mai cunoscute voci ale postului Radio Europa Liberă, unde a realizat, printre altele, emisiunea Teze și antiteze la Paris. Mama acesteia a sfârșit în închisorile comuniste, fapt care a marcat-o pentru tot restul vieții.

Tatăl scriitoarei a fost ilustrul critic literar Eugen Lovinescu, și el atacat de Vadim Tudor, după cum notează Monica Lovinescu: „În Săptămâna atac abject al lui Corneliu Vadim Tudor împotriva tatei. O nouă dovadă – jalnică – a actualității lui. Jenează mai departe pe rinoceri.”