Vasiliu Constantin Z. S-a născut pe 16 mai 1882, în localitatea Focșani. Fiu al generalului Zamfir Vasiliu, erou al Războiului de Independență. Între 1901 – 1903 a urmat Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București; Școala Specială de Cavalerie din Târgoviște (1904 – 1906). În perioada septembrie 1938 – septembrie 1940 a fost primar al orașului Craiova. General român, comandant al Jandarmeriei Române (1940 – 1944) și subsecretar de stat la Ministerul de Interne (ianuarie 1942 – 23 august). A fost direct implicat în deportarea și masacrarea evreilor și a rromilor.
În anul 1945 a făcut parte din grupa de foști lideri ai guvernului Ion Antonescu care au fost arestați de Armata Roșie și duși la Moscova pentru a fi anchetați. Retrimis în România (1946), a fost judecat, degradat și condamnat de către Tribunalul Poporului de 4 ori la moarte și de 4 ori la 20 ani detenție riguroasă pentru crime de război și alte capete de acuzare. A fost executat prin împușcare la Penitenciarul Jilava la 1 iunie 1946.
Bibliografie: Buzatu, Gheorghe, Mareșalul Antonescu la judecata istoriei, Editura Mica Valahie, 2011; Buzatu, Gheorghe; Chepetea, Stela; Cârstea, Marusia, Pace și război (1940-1944), Casa Editorială Demiurg, 2008; Corneanu, Constantin; Rauș, Nicolae, editori, Sub povara marilor decizii. Editura Scripta, 2007.