Voicu Mihail. S-a născut pe 2 februarie 1890, comuna Hângulești, județul Râmnicu-Sărat. A urmat Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1910-1912); Școala Superioară de Război (1919-1921).
Grade militare: sublocotenent (1912), locotenent (1915), căpitan (1917), maior (1920), locotenent-colonel (1930), colonel (1936), general de brigadă (1943), general de divizie (1946).
Funcții: Comandant de pluton în Regimentul 16 Artilerie, Regimentul 2 Obuziere, între 1912-1916; comandant de baterie în Regimentul 1 Artilerie Grea, între 1916- 1917; diverse funcții în Marele Cartier General (1917-1919);, comandant al Regimentului 35 Artilerie, Regimentului 2 Artilerie grea, Regimentului 24 Artilerie (1921-1938), șef serviciu în Marele Stat Major (1938-1939), comandant al Brigăzii 5 Artilerie (1939-1942), comandant al artileriei Diviziei 21 Infanterie (1942), comandant al artileriei Corpului 4 Armată (1942-1943), comandant al Diviziei 14 Infanterie (21 martie 1943 – 14 octombrie 1944), comandant al Diviziei 2 Infanterie (24 octombrie 1944 – 12 mai 1945), locțiitor al comandantului Corpului 4 Armată Teritorial (1945-1946), funcții în Marele Stat Major (1946-1947).
A fost arestat, judecat și condamnat în 1957 la închisoare pe viață. A fost închis la penitenciarul Gherla, unde a murit în 1961
Bibliografie: Kirițescu, Constantin I., Kiriţescu, Costin; Buzatu, Gheorghe, România în al doilea război mondial, Editura Univers enciclopedic, 1995; Ghinoiu, Marin; Stroea, Adrian, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2012; Loghin, Leonida; Lupășteanu, Aurel; Ucrain, Constantin, Bărbați al datoriei. 23 August 1944-12 Mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, 1985; Stănculescu, Victor; Ucrain, Constantin, Istoria artileriei române în date, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988; Scafeș, Cornel I., Armata Română 1941-1945, Editura RAI, 1996.