Wernher von Braun (1912-1977) a fost un inginer aerospațial și om de știință german, cunoscut pentru rolul său în dezvoltarea tehnologiei rachetelor atât în Germania nazistă, cât și ulterior în Statele Unite. Fost director al Centrului Marshall pentru Zboruri Spațiale. Cariera sa reflectă o tranziție de la utilizarea rachetelor ca arme în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la transformarea lor într-un mijloc de explorare spațială.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Wernher von Braun a condus programul de dezvoltare a rachetelor V-2, primele rachete balistice ghidate din lume. Acestea au fost utilizate de armata germană pentru a bombarda orașe, cum ar fi Londra, provocând pierderi semnificative de vieți omenești și distrugeri. Totuși, dincolo de scopul militar, Wernher von Braun vedea rachetele ca un mijloc de a ajunge în spațiu, considerând rachetele V-2 doar un pas intermediar spre dezvoltarea unor tehnologii mai avansate.
La sfârșitul războiului, în contextul înfrângerii iminente a Germaniei naziste, Wernher von Braun și echipa sa de oameni de știință au decis să se predea forțelor americane. Această alegere a avut la bază ambiția sa de a continua cercetările în domeniul rachetelor într-un mediu favorabil. În Statele Unite, omul de știință a devenit un personaj central în dezvoltarea programului spațial american, contribuind decisiv la misiunile Apollo, care au culminat cu aselenizarea din 1969.
Citește și Părintele explorării spațiale- Konstantin Țiolkovski
În paralel, Uniunea Sovietică a recrutat și ea oameni de știință germani, punând bazele propriei industrii de rachete, cu scopul de a concura în cursa spațială. Racheta R-7, care l-a transportat pe Iuri Gagarin în spațiu în 1961, a fost inspirată din proiectul V-2. Competiția pentru supremația spațială s-a desfășurat astfel între două figuri esențiale: Serghei Koroliov pentru Uniunea Sovietică și Wernher von Braun pentru Statele Unite.
Wernher von Braun a lucrat fără regrete pentru Statele Unite, considerând că astfel își îndeplinește visul de a explora spațiul, indiferent de naționalitatea celor care îi sprijineau cercetările. Moartea sa, survenită la 16 iunie 1977, a încheiat viața unui om de știință care a jucat un rol cheie atât în dezvoltarea armelor, cât și în lansarea primilor oameni pe Lună, contribuind la modelarea erei moderne a explorării spațiale.
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News