Daniel Vighi, scriitor, profesor universitar, fondator al Societăţii Timişoara şi al Alianţei Civice, a murit sâmbătă dimineața, la Spitalul Județean din Timișoara anunțul a fost făcut de primarul Timișoarei, dar și de prietenii scriitorilor.
Mesajul primarului Dominic Fritz
„Daniel Vighi a marcat viața Timișoarei atât de profund și iremediabil, cum doar cei care simt o mare dragoste pentru orașul lor o pot face.
Implicarea lui în scrierea Proclamației de la Timișoara, activismul civic și credința în valorile democrației, profundul respect față de Timișoara europeană, speranțele semănate în Societatea Timișoara, încăpățânarea de a apăra patrimoniului orașului, talentul și farmecul cu care scotea la lumină și făcea să strălucească fiecare nouă poveste a istoriei noastre locale – au schimbat definitiv orașul și pe noi.
Alaltăieri am decernat titlul de cetățean de onoare al Timișoarei, pentru Daniel Vighi. Un om care m-a marcat de la prima întâlnire și care mi-a făcut onoarea de a-mi fi prieten.
A fost o ceremonie cu prieteni de-o viață ai scriitorului, cu colaboratori, foști studenți, oameni care îl apreciază și cu familia. O ceremonie care a răscolit amintiri și istoria ultimelor decenii a Timișoarei: cu rezistența prin cultură, curaj, speranță și multă luptă. Dar niciodată abandon.
Astăzi, după o cruntă suferință, Daniel Vighi s-a stins. A rămas valoroasa moștenire civică și literară pe care ne-a lăsat-o.
Odihnește-te în pace, Daniel Vighi! Timișoara nu te va uita.”
Mesajul lui Tudor Crețu, directorul Bibliotecii Județene Timiș
„DANIEL VIGHI a fost primul scriitor – fără a-l număra pe tatăl meu – pe care l-am cunoscut. Prin 1997. Eram într-a unsprezecea și am luat, de la el, meditații la literatură. La prima ședință a întârziat. Mă holbam la cărțile din bibliotecă, la cotoarele lor, mai precis, când a dat buzna în încăperea, care îi era și cameră de lucru, și a exclamat: „Bă, ce semeni cu taică-tu!”.
Alături de Marcel Tolcea, Mircea Bârsilă sau Ioan T. Morar, Vighi s-a numărat printre optzeciștii care și-au dat, cum se zice, licența cu Vasile Tudor Crețu (1938-1989), dascăl, pe atunci, de folclor.
În dedicația de pe Povestiri cu strada depozitului, i-a scris „Domnului profesor Vasile Crețu, acestă carte însoțită de un depozit de amintiri plăcute”. La prima ediție a Student Fest-ului literar, pe care am organizat-o în 2000, mi-a povestit cum, la cheful de absolvire a(l) promoției lor, taică-meu a invitat-o la un dans pe Lia Vighi și i-a spus: s-ai grijă de băiatu` ăsta, că-i foarte talentat.
Citește și Tudor Crețu dorește ca Timișoara să devină Oraș al Literaturii. Titlul conferit de UNESCO
Daniel Vighi a fost primul scriitor căruia i-am mărturisit, cumva rușinat, că scriu. Cum din lista de texte pentru Bac nu putea lipsi Luceafărul, am comis o blasfemie. I-am strecurat cum aș fi încheiat eu marele poem: sunt nopți în care speranța e departe/ și-n stele, sus, pe cer, stă scris cuvântul moarte. Pur și simplu, nu știam cum să scot la înaintare aceste două versuri care-mi păreau geniale.
Unu dintre primele articole pe care le-am publicat a fost în primul număr din Ariergarda. Pe coperta primului roman, Omul negru, (Cartea românească, 2008), el mi-a scris textul de însoțire.
În perioada 2009-2011 am fost ca o familie. Am făcut turul Italiei împreună etc. Am fost printre martorii primelor semne ale primului cancer, ai diagnozelor care se băteau cap în cap. La unguri, de exemplu, diagnoza a fost negativă (nu e cancer); peste ocean, în SUA, Limfomul Hodgkin a fost, însă, depistat;
În 2010 și 2011, i-am fost asistent/ seminarist la Literele timișorene. A fost singurul care m-a susținut în vederea intrării la catedră. Despre contrareacțiile altora, altădată. În detaliu.
Citește și Conducerea BCU Timişoara, acuzată de restricţionarea dreptului studenţilor de a accesa gratuit serviciile oferite
Ca profesor, principalul lui atu a fost carisma/ seducția.
În ultimii ani, făcea apologia prozei simple. În timp ce scria cele mai complexe romane ale sale. Discursul verbal era contrapunctic. Îmi spunea că și eu, și el textuăm prea mult. Am dat cândva un tur de piață vorbind despre romanele la care lucram.
A fost printre cei mai carismatici și talentați scriitori ai generației lui. Un mare virtuos și sintaxier. Și un prieten la care am ținut și țin – enorm.”
Daniel Vighi s-a născut în data de 9 octombrie 1956 în localitatea Lipova din județul Arad și a fost prozator, eseist și publicist român. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara în 1980.
În decembrie 1989 a participat la mișcările de protest de la Timișoara care au declanșat revoluția anticomunistă. A fost profesor de literatură română contemporană la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara.
