Golopenția Anton. S-a născut pe 12 mai 1909, în localitate Prigor, judetul Caraş-Severin. După studiile liceale urmate la Timișoara, a absolvit Dreptul (1930) şi Filozofia (1933) la Universitatea din Bucureşti. În timpul studiilor a fost trimis la Geneva, la cursurile de vară organizate de Societatea Naţiunilor.
A fost bibliotecar al Seminarului de Sociologie (1930) şi a făcut parte din echipele de cercetare conduse de Dimitrie Gusti. A fost șef de cabinet al acestuia, în Ministrul Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor (1932 și 1933). Doctor în sociologie la Universitatea din Leipzig cu o bursă a Fundaţiilor Rockefeller şi Humboldt (1933-1936).
A fost inspector la Fundația pentru cultura poporului, director al publicațiilor Institutului Social şi asistent onorific la Seminarul de sociologie, inspector general statistic la Institutul Central de Statistică (1940), și apoi director (1942). Director general delegat (1947-1948) al Oficiului de Studii. A făcut parte din delegaţia română la Conferința de Pace de la Paris (1946).
A fost arestat de Securitate în ziua de 16 ianuarie 1950, fiind implicat în procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu. S-a stins din viaţă în 1951 la spitalul închisorii Văcărești.
Bibliografie: Arhivele totalitarismului. Revista I.N.S.T., Volumul 18, 1998; Opriș, Ioan, Anton Golopenția. Un destin frânt. Studiu monografic, Editura Banatica, 1997; Serebrian, Oleg, Dicționar de geopolitică, Editura Polirom, Iași 2006.
